duminica oamenii miros a singurătate

ne daruim/destainuim/

\"gândurile
întâmplările, trupurile,
mirările, râsetele,\"

ispre inserare.... in pielea noptii revarsarea intrebarilor, destainuirile fata in fata cu sinele... efemeridele, trecerea prin tainele noptii si explozia argintie a diminetilor
Ei..
diminetile ne coboara in ochi mercuriale, fosnitoare, fascinante cand cel de langa noi il naste in inima pe Creator se impartaseste sincer...dar printre cuvinte si un inceput al indoielilor...

cu cata credinta ne asezam in viata, cat putem sa ne daruim?

Intrezaresc in poem o bucurie luminoasa! Nu este rau socotesc! Ganduri bune.

Poate ca finalul asezat intr-o alta ordine, m-ar fi convins ma bine!

\"dumnezeu (ne dădea) peste inimi\"
\"cu dumnezeu peste inimi \"...ori....etc

iar finalul mi se pare dur, dar nimerit.Cu stimă!

dragă 3D:mie mi se pare fascinant modul în care își vorbesc oamenii noaptea! total diferit de cel de pe zi! încearcă să te gândești!despre final, nu aș vrea să schimb,redă faptul că tînjim de cle mai multe ori la ceva ce nu putem fi! cu multă ciocolată,
viorel:să ai o noapte confiată cu fluturi!
mulțumesc vouă!

Finalul mi se pare excepțional. Dumnezeu ne dă uneori peste inimi ca să ne smerească, amintindu-ne astfel că trebuie să ne mulțumim cu ceea ce avem și să păstrăm în tot o măsură.
M-au tentat nespus astăzi aripile tale de ciocolată.
Cu mult drag, Maria

„ne confiam gândurile
întâmplările, trupurile,
mirările, râsetele
în pielea nopții”
Îmi place această refugiere în pielea nopții unde toate se pot redefini și aduna. Dumnezeu cred că a făcut asta luni pentru că duminică s-a odihnit.gf

maria:bine ai venit la festinul fluturilor de ciocolata!
george:da, dumnezeu ramine acelasi si duminica!
cu drag,

din acel \"dumnezeu ne dădea peste inimi\" zic yo că ni se a-trag toate.

cu excepția dulce-ciocolatie din întregul zbor de flure (înnoptat), finalu\' este foarte bun.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica