turtă dulce,brunet, ochi albaștri

aș fi putut să fiu idealul de femeie pe care Dumnezeu l-a visat tânăr fiind (îmi place să cred că a avut așa ceva) tot o ceramică în alb și negru eram în mintea lui privirea și-o încarcerase la granița sânilor de parcă de acolo ar fi răsărit ultima primăvară în care trebuia să-și cheltuiască puțina moarte ce-i rămăsese dintr-un război pierdut l-aș fi mituit cu umerii mei goi numai și numai pentru toate scrisorile de dragoste netrimise iubitei lăsate acasă tot drumul și-a înmormîntat gândurile literă cu literă