scris de mână, pe hârtie roz

știam că ai să te întorci.... aș fi putut să-ți povestesc toate astea/ într-un poem de dragoste/ gen Eminescu/sau mai știu eu ce poet romantic.. ehei, ce știi tu.... de când ai plecat/poezia a cunoscut cel mai mare nivel de inflație/ se vorbește numai în versuri /a vorbi normal este o excepție/ cuvintele, ca și oamenii-cele mai abjecte/ au căpătat rang superior/ se spune ,,Te iubesc,, prin mesaje subliminale/ se comunică numai nonverbal/ poștașii tânjesc să ducă o scrisoare de dragoste/ se transmit în eter/ cinci milioane de declarații pe minut/ eu, am rămas aceeași.. trupul ăsta pe care-l simți acum/lovit, iubit, înșelat/ n-a cunoscut decât îngeri și demoni/ mâinile astea, în care am ars trupuri de bărbați/ lumânări căutându-te/ păstrează și acum atingerea ta crudă pe la încheieturi/ femeia ce am devenit, nu a fost niciodată/ iubirea de-o viață a cuiva/ bărbaților care m-au iubit fără să știu/ le voi fi muză într-o viață viitoare / de douăzeci de ani,de când noi am oprit copilăria în loc/rătăcesc în deșertul ăsta/unde o fata morgana/ îmi ghicește în tălpi/ în fiecare zi alt drum... vrei să tac?Ai dreptate. e prima noastră noapte de dragoste/și ultima de poezie.