eu nu mă mai trezesc din visul ăsta

place visul ăsta în care "ninge oranj"
și da,
"dacă pietrele sunt creaturi ale perfecțiunii
noi suntem mecanica perfectă
a acestei căderi"

un text care mi-a împlinit lectura serii.

cu sinceritate,
teo dume,

prieten al singurătății mele, bine ai poposit în ninsoarea mea!
sa ne bucurăm deliniște!
mulțumesc,
rara

Ce interesant se șterge praful de pe iarnă. Că a venit și toată lumea va scrie despre "mecanica perfectă a acestei căderi". Căderi!

Aceeași voce diafană cu care ne-a obișnuit. Găsesc aceeași confruntare veche cu timpul. Confruntare atât de veche încât a devenit prietenă. Aceleași tensiuni topite doar dincolo de vis, dar surprins de calitatea străvezie a pietrelor pentru perfecțiune. Nichita ar fi jubilat fericit, pietrele erau prietenele lui.

Când nu te mai trezești din vis, soluția e să înoți mai departe.

pe verticală pe orizontală sau pe un pian!!depinde!sau cum e să călătorești într-un fulg de nea de culoare oranj!
am descoperit de curînd că, timpul poate fi mecanica perfectă a două inimă care merg în același sens.
vocea e aceeași, da. ninsoarea e alta. cu certitudine. și în același loc.
să înotăm, deși mă tem de apă. dar visez....
rara
ps:pe 6 voi ,,cădea" la sibiu!!