Poezie
Agonie
Tatălui meu
1 min lectură·
Mediu
Inima-i singură până în vârful degetelor
În tăcerea ei se-nclină cerul
Răbdând fiecare bătaie în ușile lui
Când tăcerea strigă: opreste-mă!
Nu se mai pot scoate cuvinte pe gură
Doar prin ochi se vorbește
Și noi trebuie să știm citi
Fiecare picătură de cuvânt
Revino-ți! Strigi. Revino-ți!
Dar cerul se deschide treptat
Ochii îți varsă ultimile cuvinte
Și taci. Și inima tace
Și în tăcerea ei te cheamă
Noi strigam: te vrem!
Dar și cerul te vrea
Cine oare va avea trecere în fața
CUVANTULUI rostit
002.472
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cezar C. Viziniuck
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cezar C. Viziniuck. “Agonie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/14132518/agonieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.