Poezie
oasele mele
1 min lectură·
Mediu
mi-am revăzut oasele agățate pe sfoară
la soarele galben spre a se usca
din primăvară-n primăvară
dar in toamna cerul peste ele plangea
mi-am strâns oasele cu oasele brațelor mele
și le-am adunat dându-le adăpost
întinzând peste ele o manta din piele
le-am dat pe ăst pământ în rost
și n-au putrezit oasele mele
nu s-au pierdut răsfirate în țărână
ci presărate cu pulbere de stele
s-au încăpățânat unite să rămână
și-un os al meu se-apucă să scrie
scrijelind cu-ncăpățânare în stâncă
și din stăruința sa de-a fi viu o poezie
s-a rupt din osul ce cuvântă
001.305
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cezar C. Viziniuck
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Cezar C. Viziniuck. “oasele mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/14064160/oasele-meleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.