Poezie
ultimul răvaș
1 min lectură·
Mediu
erai tăcută ca-ntotdeauna
doar priveai fulgii mari de zăpadă
cum se așează pe pământ
cerul ca pe o imensă oglindă
a sufletului tău despuiat
ochii-ți sticloși amețitori de reci
se roteau bezmetic prin univers
erai doar tu și iarna
doar tu și prima zăpadă
împrăștiată de nori peste pământ
doar tu ultima prostituată
ce a atins cerul
când încă te aflai în
bordelul acela de doi bani
mizer îmbâcsit de târfe
murdare de mâinile jegoase
ale muncitorilor de pe șantierul din colțul străzii
ce gâfâiau ca porcii când vă priveau
și mureau o dată cu prima atingere
acolo ai intrat atunci
cu două merișoare pe piept
cu o lună palidă pe față
și ochi migadalați pe jumătate închiși
nu ai vorbit niciodată
doar ai iubit
și acuma cerul te urăște
și zeii îți sunt rivali
că i-ai lăsat pe dinafară
că nu i-ai iubit doar pe ei
dar ai iubit universul
și târfele nu vor muri
niciodată
un ultim răvaș la intrare
001.392
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cezar C. Viziniuck
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Cezar C. Viziniuck. “ultimul răvaș.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/14024744/ultimul-ravasComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.