Poezie

Adulterinii

fragment

1 min lectură·10 februarie 2012

Mediu

în noaptea aceia de abac

mi-am dorit să te văd încă o dată

dansând pe cerul de sticlă

îmbrăcată în rochia de argint

să-ți privesc mișcările lascive

ce mă înțepau ca niște săgeți

atunci când luna se spânzura printre crengile dudului

și noi ne sărutam criminal la umbra lui

mai ți minte

eram împreună

doi inorogi prin noaptea albastră

izgoniți de stele și

blestemați de pământul

îmbibat de sângele iubirilor noastre

eram doi adulterini atingând păcatul cu

propria noastră carne tăiată bucăți

de un Lucifer creat de noi

priveam urmele lăsate de tine pe cer

cărare albă printre stele

și geamul mai transparent ca niciodată

îmi despica privirea

mi-a apărut el

omul de gheață și foc

- o mai iubești

m-a întrebat mieros

nu am putu să nu-i răspund

ochii lui mă sfîrtecau

privirea mă îngheța

zâmbetul mă ardea

- da

un hohot de râs sparse tavanul

și îl vedeam urcând spre nicîieri

și-n urma lui rămase glasul

- atunci ești al meu

...al meu

...meu

...eu

001.429

Cezar C. Viziniuck. “Adulterinii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/14000704/adulterinii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.