Poezie

maoarte

2 min lectură·24 decembrie 2010

Mediu

am fost atins de-a ta privire tâmpă

și mi-a cutremurat întreaga-mi ființă

și acum îi simt răceala ei pe tâmplă

realitatea dură de neputință

mi-ai spus atunci în șoapte arogante

adevăruri ce-abia acum le dau un sens

că-n lume aceste lucruri nu sunt adevărate

ci doar tu ești adevărată-n univers

că tot ce-avem în lume avere sau iubire

durere sau chiar și-a noastră viață

nu este a noastră nu ne aparține

ci doar tu o moarte prezinți o siguranță

iluzii sunt aceste mofturi pe care le avem

ele ca și viața oricând pot fi furate

ca fumul prin toate noi trecem

și numai pe tine te atingem moarte

prin viață avem căldură stări dureri

prin ea avem dorințe avem simțiri

și ea ne poartă pe-atâtea noi cărări

și ne penetrează inima cu atâtea noi iubiri

dar numai moartea este cea care

ne oferă un lucru de nepătruns

ea nu ne dă mii de stări ci doar o stare

și numai odată doar o dată un impuls

că vom porni-n lumină sau în întuneric

că moarte vom simți ceva

că dincolo pământul va fi pătrat sau sferic

de știut doar în moarte vom putea

că ea este neagră sau albă

că-i rece sau că-i caldă

atunci doar vom ști

când moartea cu-a ei umbră

pe noi ne va umbri

001.598

Cezar C. Viziniuck. “maoarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/13965492/maoarte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.