Poezie
străjerul
1 min lectură·
Mediu
în satul acela cu miros de alge
am rămas doar eu și bătrânul stejar...
noi doi și marea
acea mare ce-și fărâmă valurile de stânci
sub ochii sticloși ai gerului
și eu
un singuratic al timpurilor noastre
mă bucur de cântecul vântlui
ce-i mângâie stejarului crengile uscate pleșuve
el veșnic străjer al talazurilor cenușii
străpunge cu privirea ceața de plumb în largul oscur
bătrânul străjer își așteaptă-nfrunzirea
când pescarii-și vor cânta necazul din nou pe luciul apei
și malul acum în amorțire va prinde viață
dar va scăpa el oare și în această iarnă
de securea tăietorilor de lemne?...
001.620
0