Poezie
Cântecul muntelui
1 min lectură·
Mediu
Aici fost-a munte în verde-mbrăcat
De codrii lui Brad-Împărat
Și-un râu ce-și tăia către mare cărare,
Lucind ca un vechi diamant.
Lui, pacea de veacuri sub cerul înalt,
I-a fost tulburată de-o mână,
Trăgând după ea dâre lungi de asfalt
Și goange mirosind a benzină.
Din zeci de cascade s-a stins curcubeul,
Intrând cenușiu, monoton,
În umbrele seci aruncate pe albii
De muntele sterp de beton.
Răsar bolovanii ca oasele vechi
Sub soare albind fără viață
Și prundul păstrând amintiri de bulboane
De orice pârâu se agață.
Izvoarele tulbură brazii bătrâni
Când fruntea toporul le-o pleacă
Și-n zbor de adio se-nalță gutcanii
Căutând alte locuri de toacă.
Dar muntele plin de brândușe sub brume
Speranțe de bine mai trage,
Când luciul de lac închingat de betoane
În horă de păstrăvi se sparge.
012.432
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cezar C. Viziniuck
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Cezar C. Viziniuck. “Cântecul muntelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/13936266/cantecul-munteluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Intentia poemului este laudabila dar n ai suficiente figuri de stil puternice, sugestive.
Bolovanii ca oasele vechi este reusita. Si hora de pastravi suna bine dar nu este suficient. Poate ca ai fi putut recurge la o alegorie sau alta abordare. Imi pare un pic cam explicit.
Acel gutcanii cred ca ar fi gotcanii.
Acel inchingat in betoane rostindu-l respiratia nu e fireasca. Poate ar fi mai potrivit zavorit condamnat sau alta varianta.