Poezie

Ajunul

1 min lectură·24 decembrie 2009

Mediu

Dând la geam perdeaua într-o parte

am privit pe strada, albă, pură, îghețată.

Sănii trase de cai albi, huțani,

alunecau în clinchet de clopoței. Tineri,

rumeni la față de gerul ce le-o ardea,

umpleau strada de veselie.

Soarele de gheță printre copaci privește

spre copiii zburdalnici ce țipă pe derdeluș

trăgând sănii ușoare până sus pe creste

și-alunecând la vale, că-i timp de săniuș.

Gospodarii satului se gătesc pentru Crăciun

în timp ce femeile coc cozonaci pufoși

căci azi e ziua de Moș Ajun

și cu toții sunt tot mai bucuroși.

A venit și seara neagră, încă și mai rece.

Copii cu nasul roșu și priviri nevinovate

cântă o colindă la vecinu\' la geam,

cu păstori, crai și-un prunc Iisus.

Mirajul Crăciunului a prins în mrejele lui

întregul sat. Eu, singur, uitat,

îmi caut copilăria zburdalnică

prin colțurile uitate ale minții...

24 Decembrie 2009, Gura Humorului

001.715

Cezar C. Viziniuck. “Ajunul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/13920639/ajunul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.