Poezie
Lovituri...
celor ce mă pândesc în umbră
1 min lectură·
Mediu
lovituri date
peste obrazul întors
de către necunoscuți
în bezna maiestoasă
a nopții.
mă închin zilei
și mă rog intunericului
să-mi culeagă această povară grea
de pe umeri.
e greu totuși să visezi
în crângul de salcâmi
- acoperit de lună -
în noapte.
e greu să-ți găsești
ființa amestecată
printre atâția
mărăcini spinoși.
e greu să suporți lovituri
nimicitoare
în timp ce gerul iernii
îți biciue fața.
ce pot înțelege
de la cei ce mă lovesc?
dezgustul
față de prezența mea.
pot părăsi lumea
la fel de tăcut
precum am intrat,
printr-un suicid lent,
dar nu, astfel
voi renunța la luptă
și nu vreu.
sunt un luptător.
le-am întors obrazul,
dar nu o voi fae din nou.
am răbdat loviturile,
acum le voi para.
renunț la rugăciune;
renunț la crângul de salcâmi;
renunț la lumina lunii,
dar nu renunț la visul meu din noapte
și nici la iubire.
001.886
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cezar C. Viziniuck
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Cezar C. Viziniuck. “Lovituri....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/13919146/lovituriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.