Cernat Catalin

sau cum te picura cu electricitate
cand incerci
sa bei doar un ceai
fara Seroxat
si sa intri in amabilitati pe strada
cu un amic vechi
sau sa plangi cand vezi o turturica
devorata de-o pisica
marturiile fericirii.

Unii pun patos. Altii nu inteleg de ce. Cruda poezie..

Ce semnifica obscen in contextul scarbos al sec. xxi si cine hotaraste asta? Dac-ar fi sa categorisim poeziile dupa niste conventii atunci ce mai inseamna poezia? Ea nu e o categorie, nu e prinsa-n canoane nemiloase care sa-i limiteze atat forma cat si continutul. E vibratie interioara. Expresia intima a sufletului. Altfel, poezia nu mai e poezie, ci e rutina, protocol, birocratie, papetarie ieftina, publicatie controlata, anunt oficial. Nu mai e manifest!

Multumesc de aprecieri. Si da, e f obscena.

\"Jegarit\" - da. Graba. \"Pisda\" - o incercare de a ma cenzura. E special scris asa.
Multumesc de observatii.
La mai mare!

Atata apreciere si solidaritate gratuita, ipocrita ca vestimentatie, imi provoaca repulsie. E o forma de sinergie maligna, observ cu uimire, cand vine vorba de o suferinta din trecut, sau de marturii inedite ale unor vremuri trecute. N-o sa intelegi nimic din marturiile dansului, ale tatalui, pentru ca o experienta personala, smulsa din vremuri atat de impersonale pentru noi astazi, este incomprehensibila ca sens, ca substanta, ca IDEE! O sa va gasiti timp doar pentru cate o exclamatie de uimire pasagera pe parcursul lecturii. N-o sa simtiti racoarea inchisorii, n-o sa vedeti grotescul, o sa-l intrevedeti, n-o sa plangeti, o sa deplangeti.. Jurnalul Fericirii, mi-e totuna...

Cu o involuntara lipsa de respect,

Catalin

Domnule Vladimir, spasit marturisesc, nici eu nu stiu unde-i poezia. Banuiesc ca s-a aratat primului cititor, o singura data. Acum, noi, restul, n-o mai vedem. Citim doar reziduurile lingvistice ramase in urma...

*eternitatea (o regretabila eroare)

\"Ne-am îngropa măcar gândurile
lansând SOS în pământ\" - dorinta de conservare, eternitate are un nume? Poate fi strigata lansand un SOS? Sublim!
Eu as fi zis materia prima, neprelucrata, bruta, la fel ca realitatea noastra: frusta!

Am trait atat de putin incat mi-e imposibil sa spun mai mult. Atat stiu, atat cunosc, atat pot - impotenta mea nu e camuflata.

Ce multe poezii cad in pacat! \"Recita cu voce tare poezia asta intr-o camera cu o acustica acceptabila si vezi daca isi gaseste vreo rezonanta in ventriculii tai!\" - strig eu catre mine. Sunt poezii pe care poti sa le inspiri, pe altele poti doar sa le expiri. Sunt prea putine, extrem de putine, poezii pe care poti sa le respiri. Cu parere de rau, si fara a fi malitios, domnisoara sau doamna Manole, nu inteleg poezia dumneavoastra. Dar e posibil sa fiu eu o bruta insensibila.. Sau e posibil ca tot ce e abstract (ventricular as putea spune) e irecuzabil frumos, expresiv.

Rob Dougan, Mandalay - sunt diferite si ca sex si ca gen muzical promovat.

de de alb? Tot ce iese din timp ar trebui sa fie negru, intuneric, vid, vacuitate, lipsit de substanta. Somnul ca limitatie ce nu limiteaza - posibil doar in afara timpului. Alb - lumina, defineste ceva sublunar, localizat intre constante temporale, fizice, matematice - cartezian!