cătălina vieru

Incep cu multumiri. Nu am sa mint si sa spun ca nu ma asteptam la asta, insa o adevarata surpriza a fost participarea unora dintre membri, precum si comentariile cu urari. M-am redescoperit altfel prin ochii fiecaruia dintre voi, si pentru asta va multumesc. E bine sa stii ca oamenii te citesc atat de mult, incat sa faca un colaj din versurile tale, sau te cunosc atat de bine incat sa iti sublinieze zambetul cu atata acuratete. Multumesc mult pentru acest cadou.
Cu drag,

Draga doctor Hannelle,
tatal meu v-a scris mai demult o scrisoare sub peudonimul Un Gandac Batut de Soarta. Referitor la ciocolata Catalinei. Dvs l-ati sfatuit sa se abtina pana fata adoarme, ceea ce a si facut. Ba chiar a asteptat pana dimineata. Fiind insa batran si o tara cam schiop (accident de munca), nu s-a putut feri de papucul nr 42. Asa ca, aceasta scrisoare este pentru a va multumi de bunele intentii, insa tata... tata... nu mai este.(lacrimi)
Insa mi-am facut o noua prietena, si, desi cica ar fi calugarita si l-ar fi ales pe Isus, ne intelegem tare bine. Cred ca vom face pasul cel mare. Ce ma sfatuiesti?\'
Pe Drumul Credintei

Mie mi-a placut poemul, in special prima si a treia strofa. Natura influeanteaza starea iubitei, sau insasi fiinta iubita se situeaza deasupra acestor legi fizice? In strofa a doua imi place ideea sincronizarii pasilor ei cu starea ta sufleteasca-veneai strecurata discret intre doua fericiri. As mai interpreta si astfel imaginea asta: de cate ori ea se apropie, starea sufleteasca se acorda cu pasii ei, ca sa pastram nuanta unei stapane a fortelor, din prima strofa. Totusi, nu ma incanta \'cu parul fluturand crengi\', fiindca am mai intalnit imaginea asta (maini-crengi, plete-crengi, plete-valuri, etc). Revii insa frumos si simplu in strofa a treia: \'pe dinafara, pe dinauntru sau prin alta parte\'(absurdul expresiei sau conotatii indecente?;))\'As putea fi celalalt\'- ideea dualitatii? Nu sunt sigura, mie asta mi-a spus, mai ales ca ai amintit de oglinda, si oglinda ca simbol inseamna reflectarea realitatii, iluzia acesteia. Pierderea de sine in prezenta iubitei?
Inchei totul intr-o nota filozofica, ceea ce ma poate face sa cred ca langa ea, nimic nu mai e sigur.
Cam asta fu incercarea:)
Cu drag,

Lory, las eu primul semn, ca, nah! Poate prind si ceilalti curaj. Cand mi-a dat cineva link-ul, zic:As! Iar mi-a facut-o. Dar e buna parodia, chiar buna. Mai buna decat parodia dupa \'desfa-ti picioarele\'. Ce rau imi pare ca nu ma pricep la parodii, tare ti-as mai da o replica!:(
Dar, macar rad eu:>

Ti-am citit poezia acum ceva timp, insa nu aveam atunci vremea necesara ca sa o disec. Eh, fie ca iti place sau nu, acum o am, asa ca, sa purcedem :)
Incep prin a te felicita, imi place ce ti-a iesit aici: o apocalipsa personala pentru un creator? Din moment ce simteai ca tu ai fi plasmuit fiecare obiect si regula pamanteasca(si probabil ca nu numai), asta te ridica la rangul de Creator. O apocalipsa personala ar insemna un sfarsit al intregii lumi de fapt.
\'Amintindu-mi că lumea am voit-o în oglindire\'-mitul oglinzii presupune o iluzie a perfectiunii, a realitatii.
\'Ca atunci când voi muri eu să moară totul\'-un egoism specific unui zeu atotputernic. E lumea mea, mor eu, trebuie sa moara totul.
Nu imi place acel: \'personal pt mine, ma flateaza.\' Cred ca poti exprima ideea si ironia cu altfel de cuvinte, mai potrivite unui text literar.
Imi place schimbarea atitudinii din ultima strofa. Multi suntem bravi cand suntem tineri si ni se pare ca lumea ne apartine si moartea e departe. Insa cand se apropie...
\'Nu sunt pregătit nu voi fi vreodată…\'
Concluzia, text foarte bun. Place cum evoluezi literar.
Bafta la examenele ce urmeaza!
Cu drag,

Da, mi-a placut textul. Si mai ales mi-a placut Dl Coleg. Eu cred ca Dl Coleg e un tip tare inteligent si cred ca trebuia sa ii dea o replica memorabila mistocarului, sa ii treaca cheful. Si de disectie si de tot. In rest, umorul nu-i negru, mai degraba sec. Dar bun.
Frumos,

Aici am ras cu adevarat. Ce ti-e si cu omonimele astea:)) Mai ales daca Frusina vorbea repede, ce era sa inteleaga Jeni? Remarc aceleasi persoane ca intr-un text precedent.

mie nu mi s-a parut amuzant. Adica am citit texte mai bune la tine. Aici, se trece relativ repede de la scena: \'iubito\' la \'m-am saturat de tine.\' Si rasturnarea de situatie din a doua parte e cel putin bizara. Mai degraba mi se pare o scena din eugen ionescu, teatrul absurd tratand tema lipsei de comunicare.
Mai venim, mai venim...

Rasaritul vazut printre crengile unui copac?

pana termin pagina ta, ma umflu de ras pentru o saptamana intreaga. Faza cu crema de bronzat, teribila!! Poate ca e de vina si simtul umorului pe care il posed. Mai sadic, asa...
Revin!

Placut textele. M-am asezat in seara asta la calculator si chiar aveam chef sa citesc niste texte comice. Imi place cum scrii, ma mir ca nu te-am mai citit serios pana acum.

comentariul meu e trist. Cum, dom\'le? Nu ne spui ce au facut cu mata, dupa ce au scos-o din sac. Sau asta se leaga cu ultimul text, si politistul lasa averea matei, inainte de a se sinucide, pentru ca, la WC-ul politiei afla ca sufera de pilozitate nazala excesiva si debilitate mintala? Trebuie sa te mai gandesti si sa revii cu lamuriri. Ai scapat cateva greseli gramaticale, pe ici pe colo, dar nu mai am chef sa le punctez la ora asta. Le gasesti tu, chiar daca ele fuck ce fuck si se ascund.
La buna recitire,

Liviu, era zilele trecute o discutie pe chatul siteului despre aceasta tendinta, de a-ti trai viata in calculator. A fost dat ca exemplu binecunoscutul joc Sims, in care iti poti crea ce fizic doresti, ce situatie sociala, familiala, etc. doresti, ce masina vrei, si asa mai departe. Dintotdeauna realitatea trebuie sa fi parut atat de inspaimantatoare, incat oamenii sa simta nevoia evadarii. Si daca nu ne retragem, ne retragem in carti, ne retragem in scris, ne retragem oriunde altundeva. Pana si meditatia asupra nemuririi, de care pomenesti tot in prima strofa, este o fuga de realitate.
Imi place finalul:mirarile dintai s-au dizolvat demult. Probabil de la ploaia de predicate.:)
Cu drag,

am o poza, insa mentionez ca e mai mult pentru casa lui bogdan, decat pentru a ta, ca sa nu mai faci botic si sa ma iei drept rauvoitoare.
Numai bine.

Paul, interesant articolul tau. Nu il cunosc personal pe Marin Mincu, insa am auzit cate ceva despre el si despre cenaclul pe care il patroneaza (spiritual, ca sa ramanem in ton). Florica Iacob, si atunci cum s-ar numi respectivii? Nu euridicieni, dar agonisti... La fel de bine.

in spatele cenaclului Euridice, sfinteasca-se puterea ta de a selecta noi membri, faca-se voia ta in ce priveste noile talente, vie imparatia Generatiei 2000, precum in Bucuresti, asa si-n toata tara. Antologia noastra cea de 109 000, public-o tu astazi, si nu ne trimite pe noi in USR, ci ne publica si ne promoveaza. Amin.

da, subscriu parerii comentatorilor anteriori. Un poem reusit, in care predomina impletirea ludicului cu gravitatea unei iubiri. Din asta nu poate iesi decat o iubire grava numai in joaca:). Imi place nonsalanta cu care o rogi \'ajuta-ma sa ridic pe umarul drept sacul asta cu stele\', de parca misiunea de a aduna stelele si a le transporta, nu ar fi deloc grea. Si probabil ca nici nu e, cand iubesti. Cateva clisee compozitionale ici si colo-delfinii si stelele, insa sintagmele originale bat. Ca numar si calitate. Bravo.

placut si mie poemul.
\"nimeni
nu va vedea rădăcinile nici rănile macilor\"-decat noi, continuarea:) Singura corectie: \'bornagic auriu\'. Daca te referi la firul de matase, atunci, forma corecta este borangic.
Toate cele buneeeeeee,

Mi-a placut fragmentarea ta in 99 de euri (la 100 se reseteaza numaratoarea?), desi ar fi fost interesant sa vad reactia, daca le descriai pe toate:> \'Aiureli gen...\', dar simti nevoia sa le transpui aici. Frumoasa lectura, mai trecem, mai trecem...
Pamantul nu are buric, ca a iesit dintr-un ou si n-a avut cordon ombilical.
Cu drag,

Las si eu semn ca mi-a placut. Ce ne-am face fara simtul umorului? Dar hartia igienica zewa softis este mai moala decat poemul scos la imprimanta. Ar fi trebuit o poza cu o prelata albastra pe fundal, ca sa sporeasca aceasta curiozitate gen: si in spatele usii nr 2 se ascunde... se ascunde... doamnelor si domnilor ce se ascunde in spatele usii nr 2? atentie.... se ascunde... UN POEM facut sul!
Asta e felul meu stangaci de a-ti multumi pt zambetul smuls.
Cu drag,