Poezie
lepidoptere
1 min lectură·
Mediu
e 3 a.m.
vecinul de la 8 cântă iar la chitară
corpul meu răspândește o lumină roșiatică pe pereți
cu fiecare mișcare a brațelor se nasc fluturi
mii și mii de perechi de aripi
deschid larg geamul
insectele invadează orașul
se lipesc de vitrine
felinare
neoane
cabine de telefon
e ca o scenă dintr-un film de hitchcock
prea cald
îmi simt trupul topindu-se
ca o grămadă de obiecte metalice
adunate laolaltă de un anticar pasionat
un aliaj folosit la fabricarea bijuteriilor steampunk
a cerceilor
butonilor
sau ceasurilor vintage
închid ochii
se aud tramvaiele mergând
și liftul urcând și coborând
într-un bloc de sticlă
fără oameni
doar lepidoptere.
023074
0

„Închizi ochii” și percepi o lume în mișcare, monotonă și stereotipă, care face aceleași lucruri zi de zi, fără să-și dea seama, iar oamenii nu schimbă nimic din existența lor, având o frică angoasantă față de inedit, versatil și schimbător, și au ceva din „lepidoptere”.