Fără regret
la inocență am renunțat.
Cunoscusem dragostea.
Pfuuu, ce senzație...
să fii dependent!
Tragedie!
Am pierdut iubirea.
Suferința e noul meu drog.
Pân-la refuz
mă anesteziez din
Lovește-mă
prin cuvinte
înfierate,
atemporale,
letale,
și poate,
doar poate,
am să mă pot vindeca
de obsesia mea.
Până atunci,
am să pretind
că nu-nțeleg!
Atinge-mă cu buzele tale...
nici nu știi că sunt eu
cea pe care ai iubit-o odat'.
Cândva, am fost o fată
foc si vârtej sălbatic
zâmbet neterminat.
Mi-ai dus odată dorul,
la tâmpla mi-ai
Verde fiind,
am vrut mai mult, mereu mai mult.
Ignorând,
că oamenii-s trecători :-)
lăsând în urma lor,
albastru dor.
Îi întâlnești,
îi indrăgești,
pe unii îi iubești,
și te
Și ce dacă încă vreau,
sălbaticia s-o mai gust,
libertatea s-o respir,
infinitul să-l alint,
și încă alte câte...
Și ce dacă n-am uitat,
cum am aflat întregul.
Îmi e deajuns să fi
Speranța cu aripi de ploaie rece,
mi-a devenit prieten bun.
Vreau s-o ajut,
dar cum?
Când altruismul l-am pierdut,
cândva pe drum.
Si amandoi, pe rând
ne-ncurajăm crezând,
ca poate ea,
sau
Gol simt:
în mine și-n afară!
E locul tău,
blestem inevitabil!
Luna-mi ironizează distantă:
gândurile, orele,
visele, nopțile,
iubirea, viața,
dorințele, singurătatea,
depresia și gândul
Nori violeți
cu părul vâlvoi.
Nori speriați
de graba din noi.
Nor - lună, amanți
în nopțile lungi.
Nori războinici
precum oceanul în stânci.
Nori împrăștiați de vânt
ca oamenii de
Vuiet grozav afară!
Natura,
perfecțiunea-și
reinventează!
Și pentru asta,
e nevoie de ...
răbdare și câteva...
mai multe secunde.
Merită așteptarea.
Noi,
de dincolo de vuiet,
simțim
CB