De-atâta cer,
ne avântăm.
Plângem stele.
Râdem curcubeu.
Spațiu nemărginit și tihnă nicăieri.
Rătăcim gânduri,
inventăm detalii,
înotăm în iluzii.
Libertate suficientă să te
Și ce dacă încă vreau,
sălbaticia s-o mai gust,
libertatea s-o respir,
infinitul să-l alint,
și încă alte câte...
Și ce dacă n-am uitat,
cum am aflat întregul.
Îmi e deajuns să fi
Ș-atât de dor
de râsul nostru
azi îmi e!
Și de tăceri
ce-ascund speranțe
sub incredula pleoapă.
Da,
chiar acolo,
neverosimil, nu?
Ritmul inimii
sparge
instabil echilibru
al piruetei
Lângă vocea ta,
am prins curaj
și m-am abandonat.
Tu nu știai,
eu nu-ndrăzneam să spun nimic.
Doar ascultam,
cuvintele în șir indian.
Și ai tăcut.
M-am speriat
si n-am indrăznit
să mai
Cu tine și totuși fără,
mi-e bine, rău, greu de spus.
Cu tine și totuși fără,
fug și de răsărit și de-apus.
Cu tine și totuși fără,
frunze îngălbenesc, înverzesc...
Cu tine și totuși fără,
vreo
De-ar fi să schimb ceva la tine,
n-ai mai fi tu,
și-atunci aleg să nu.
Nimic nu aș schimba!
Aleg
promisiuni timid îmbujorate-n soare
și alinarea îmbrățișării care doare,
din verdele
Demult, într-un alt secol,
m-am rătăcit în tine.
Și tu prin mine, pare-se.
A fost cumva și-o regăsire?
N-am regretat pierderea.
Am sărbătorit câștigul!
Corăbii sfărâmate,
pe drumuri
Invoc sunetele căutând liniștea.
Inima-i surdă.
Insist a trăi iluzia.
Mintea-mi e năucită.
Vreau absurdul imposibil.
Sper inexplicabil,
un sfert de clipă,
poate de viață,
timp volatil,
Atinge-mă cu buzele tale...
nici nu știi că sunt eu
cea pe care ai iubit-o odat'.
Cândva, am fost o fată
foc si vârtej sălbatic
zâmbet neterminat.
Mi-ai dus odată dorul,
la tâmpla mi-ai
Aș fi vrut să fiu
un strop din oceanul neliniștit,
un vultur bătrân
de vânt obosit,
un fulger
de viață îndrăgostit.
Și-aș mai fi vrut să fiu
raza solitară
ce-abia patrunde
padurea
Copilul cu părul zbanghiu
pistruiat cu colb pe de-a-ntregul
ghiduș în joc,
inventând,
astazi privind
mi-amintesc.
Și-n irisul cenușiu - sălbatic
intuiesc
esența imposibilului.
Cu dreapta
E lângă mine, de când lumea...
și parcă vrea să vină mai aproape,
îmi intră în spațiul vital.
A devenit obișnuință:
îi spun toate secretele,
iar uneori mă sfătuiesc cu el.
În foșnetul lui mă
Teiule, teiule,
spune-mi iubitule,
cât durează verdele?
Cum rămâi calm în furtună?
Când plouă, tu plângi?
Cine câstigă, cine pierde?
Unde?
Pleca-vom cu toții.
Ce-ți șoptesc stelele?
Care
Ați întâlnit vreodată,
măcar un om,
făr-o poveste tristă?
Eu încă nu.
Tu poate ai succes.
Dar, spune-mi:
ai timp si pentru tine,
si pentru acele...
nimicuri stupide,
ce-ți dau
Pierdut în gânduri,
te uiți la toamna umedă și rece
prin aburii-n vârtejuri tulburi
și ceasul bate doisprezece.
Tu,
copil încruntat ce vrea să depășească timpul,
sau tu,
cel prea demult
Dacă,
după calcule complicate
timpul...
în care zâmbetul poposește pe fața ta,
ar depăși timpul deznădejdii mele
aș calcula încă o dată.
Doar pentru siguranță.
Și dacă,
momentele
în care
De-ar fi să cred răsăritul,
magiei asfințitului
i-aș găsi sens.
De-ar fi să cred ciripitul,
și dans păgân aș fi
și ultim fâlfâit de aripi.
De-ar fi să cred mugurii,
m-aș abandona
În frunzele bătute de vânt
văd ochii blajini
ai bătranilor mei
zâmbindu-mi senini.
Și-n foșnetul lor,
șoptesc îngăduitor
vocile lor calde
duse demult,
departe,
aproape uitate.
Sufletul meu,
imatur în ani lumină,
ahtiat de experiențe,
versatil în secunde,
impetuos dând in obscur,
întâlni...
sufletul tău,
bătrân în înțelegeri,
sictirit de sens,
imuabil no
Hai să fumăm o ultimă țigară
pentru cei ce am fost cândva.
Hai să ciocnim paharul plin
pentru viața ce azi o trăim!
Hai!
În răsărit să vorbim o cafea,
să uităm de frici
și să râdem de
Copacii aleargă-n trecut.
Mă miră graba lor.
Înghețați până la pământ,
dureros de frumoși, albi!
Apare in față.
Mă afund în ea!
Viteză vreau,
apas mai tare!
Înșelător, un gand,
nu-mi dă
Când,
aproape-mi reglasem
pasul
dupa cel de dinaintea mea,
respirația
în ani întregi de încercări,
credințele
fără prea multe întrebări,
bătăile inimii
după fiecare salt în
CB