Poezie

Teiului meu

1 min lectură·17 iunie 2019

Mediu

E lângă mine, de când lumea...

și parcă vrea să vină mai aproape,

îmi intră în spațiul vital.

A devenit obișnuință:

îi spun toate secretele,

iar uneori mă sfătuiesc cu el.

În foșnetul lui mă trezesc.

Începutul zilei albastru,

îl văd prin verdele frunzelor lui.

Când violent dansează,

mă liniștesc:

ziua va fi perfectă.

Alteori,

suferă lângă mine în tăcere.

Pe seară,

când îi șoptesc despre temeri,

și ale oamenilor zbateri,

el pare să se-amuze

și-ncepe apoi să freamăte.

Iar eu,

eu nu-nțeleg ce-mi spune.

Și,

o dată pe an,

crede el că-i suficient,

- eu râd vinovat...-

mă ispitește,

cu ploaie de stele galbene

mirosind dumnezeiesc a rai.

Știu c-am să plec curând!

Dar iți promit:

am să-ți trimit în schimb

alt suflet rătăcit

să-ți țină de urât.

001.299

Catalina Bontoi. “Teiului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalina-bontoi/poezie/14139078/teiului-meu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.