Jurnal
lelu
poemul fără sfârșit – partea a III-a
2 min lectură·
Mediu
lelu a fost cel mai bun prieten al meu
cu el am săpat tuneluri de apărare
pentru ca țara mea să nu devină
țara contrabandei nocturne diurne și matinale
în tunelurile acelea am inventat cel mai bun atac
din istoria neomologată a fotbalului
meciul secolului încheindu-se exact
când se prăbușeau sătenii de oboseală
la o oră care nu poate fi nici
acum precizată cu strictețe
unii erau trudiți seara alții la amiază
ori când se auzea trenul în gară la bălteni
la trei și jumătate dimineața
eu cu lelu făceam o hărmălaie de nedescris
pentru că știam că gospodarii se mutaseră
pe dealurile din satele vecine
unde porumbul era mai de soi
pentru când va veni în vizită oficială tovarășul
eu cu lelu am inventat spiritismul
până când se termina de cules
tot porumbul și țara mea semăna
cu mine și cu lelu vopsiți în culorile războiului
alungând spiritele rele și ispita istoriei
după ce am făcut noi spiritism
într-un mod foarte original
ni s-a întins o mână de ajutor din lumea de dincolo
având drept călăuză lumina stelelor
fentându-ne adversarii cu gardul linei ori al babei sânoaica
lelu a avut un frate bun și cuminte
mai bun decât el și mai cuminte decât mine
împreună exersam trasul cu arcul
până ce unul dintre noi trebuia să moară
într-o zi jocul acela a devenit adevărat
de-abia întors de la moldova nouă
lelu mi-a spus să-l urmez la o înmormântare adevărată
cu escortă și salvă de onoare pentru fratele lui
pentru comandant pentru șofer și pentru soldații
care au tras salva de onoare
găsiți morți pentru patrie
între vaslui și muntenii de jos
pe atunci țara mea nu era o țară de contrabandă
puteai muri cu onoare ca fratele lui lelu
apărându-ți patria sub nămeții cât muntele
avalanșa memoriei grăbindu-se spre tine
semn că toți oamenii mor dar nu toți sunt muritori
001.118
0
