Nu eram eu cea venită pe jumătate
Înapoia inimii din fața ta
Să ai nevoie de ea
Și să înțeleagă greșit acel moment
Potrivnic destinului îmbrățișat?
Mă căutai ad literam printre cărțile
Mă însoțeai pe unul dintre drumurile acelea necesare,
Care au la un capăt muzică de film și la celălalt câteva stele.
Te puteam atinge cu greu sub atâtea planuri de viitor.
Îți încordai
Își îndesau ironiile înspre mine
Lunecoase ca focul pe gâtul lemnului.
Fugeam pe nisipul din păr de cămilă
Spre soarele ascuns în asprimea depărtării.
Oboselile încrustate în lungimea drumului
Tălpile goale luceau pe treptele înserării.
Ea zâmbea.
Îi zâmbea în cuvinte
Spuse la tinerețe.
Îl privea prin două discuri de vinil
Căutând originea gândurilor de evadare.
Or fi venind
Azi iubirea are forma ploii.
Are cod portocaliu în mai multe județe,
În viețile unor oameni pe care nu îi cunosc.
Azi iubirea spală rufele în public.
Nicio rază nu trece prin porii ploii
Și
Ai privit vreodată un om pe dinăuntru și să uiți cum arată pe dinafară?
Spune-mi că știi o limbă diferită de cea a cuvintelor!
Învață-mă să fac parte din exagerarea emoției de a trăi fără a avea
Momente mușcate de uitare bat pasul pe loc.
Plăcerea închisă în foamea de pretext
Atinge discret cote casnice.
Sub tejgheaua ferestrei
Ajung amintiri din care crește toarta ceștii de cafea.
Grădina ce împrejmuiește florile bunicii
Cuprinde îmbrățișarea unei fetițe de către joaca sa.
Tăierea ierbii are ceva din mersul liniștit al tatei.
Prin geamul spart al casei curge mirosul
CE