Poezie
Priviri aruncate
1 min lectură·
Mediu
Grădina ce împrejmuiește florile bunicii
Cuprinde îmbrățișarea unei fetițe de către joaca sa.
Tăierea ierbii are ceva din mersul liniștit al tatei.
Prin geamul spart al casei curge mirosul vechi de haine
Inundând amiaza cu amintiri.
Pe marginea porții, o bucată de lemn lipsă
Oferă priveliști nemărginite inimii de copil.
Fug în odaia din care bunicul a scos la nașterea mea
Instrumentul cu sârme ce suna bucuria de a trăi.
Sub pat , în praful umbrelor, o bucată de aer căptușit cu lemn subțire
Își ține respirația. O găsesc. O șterg de praf și o pun înapoi.
Număr până la zece și caut un hotar mai larg al gândului.
Din pod, prin lupa defectă a ferestrei, văd distanțe noi.
Pădurea retrasă din spatele casei
A lăsat în urmă ceva asemănător peștilor morți pe marginea unei secete.
001.550
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Casian Elena-Iasmina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Casian Elena-Iasmina. “Priviri aruncate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/casian-elena-iasmina/poezie/14092609/priviri-aruncateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.