Pietre articulate
Nu eram eu cea venită pe jumătate Înapoia inimii din fața ta Să ai nevoie de ea Și să înțeleagă greșit acel moment Potrivnic destinului îmbrățișat? Mă căutai ad literam printre cărțile
Sub pleoapa sărutului
Mă însoțeai pe unul dintre drumurile acelea necesare, Care au la un capăt muzică de film și la celălalt câteva stele. Te puteam atinge cu greu sub atâtea planuri de viitor. Îți încordai
Aripi defrișate
Își îndesau ironiile înspre mine Lunecoase ca focul pe gâtul lemnului. Fugeam pe nisipul din păr de cămilă Spre soarele ascuns în asprimea depărtării. Oboselile încrustate în lungimea drumului
Fiecare prăpastie își are duminica ei
Tălpile goale luceau pe treptele înserării. Ea zâmbea. Îi zâmbea în cuvinte Spuse la tinerețe. Îl privea prin două discuri de vinil Căutând originea gândurilor de evadare. Or fi venind
Intensificări de scurtă durată
Azi iubirea are forma ploii. Are cod portocaliu în mai multe județe, În viețile unor oameni pe care nu îi cunosc. Azi iubirea spală rufele în public. Nicio rază nu trece prin porii ploii Și
parantezele timpului
Momente mușcate de uitare bat pasul pe loc. Plăcerea închisă în foamea de pretext Atinge discret cote casnice. Sub tejgheaua ferestrei Ajung amintiri din care crește toarta ceștii de cafea.
Priviri aruncate
Grădina ce împrejmuiește florile bunicii Cuprinde îmbrățișarea unei fetițe de către joaca sa. Tăierea ierbii are ceva din mersul liniștit al tatei. Prin geamul spart al casei curge mirosul
