După 12 noaptea

Magie curată:
liniile din palmă au turbat/ încep să trișeze/ femeia spune: ești fericită
apoi a vorbit de călătoriile făcute dincolo de plasa pentru rechini
e un loc căruia nimeni nu îi poate schimba culoarea
Văd poemul acesta ca pe o călătorie dincolo de plasa pentru rechini. Bravo.

Deși pare ludică incursiunea ta după plasa de rechini și în ceasul de plastilină,din cauza deosebitei tale imaginații,textul e de o mare gravitate.Mi-a plăcut și acel *nu râde* într-un alt context decât la Bacovia.
Cu prietenie
Victor

tamara,
versurile subliniate sunt un fel de ghicit in palme, pana la urma am renuntat.
victor,
imi place ca ti s-a parut grav, incer sa imi dau seama, eu am o distractie aparte dupa cum vezi, nu-mi iese.
va pup si va mai astept,
mcm

intrasem concentrat sa fiu dur&nemilos + ironic&sarcastis. la prima citire mi s-a parut ca \"ziua de mâine începe să-mi roadă degetele\" suna fortat. la a 2a citire mi-a placut mult, completeaza perfect starea de \"neinteligibil\", alunecarea spre schizofrenie poetica... strofa a 2a completeaza \"povestea\", \"psihologul\" cauta raspunsuri, motivatii: \"aveam părul scurt pe atunci
și credeam că din plastilină pot face un ceas pe unde să fug \"
ultimele 2 versuri m-au surprins, de fapt, interpretand primele 2 strofe ca fiind premise ale unui silogism, concluzia m-a derutat: \"o renuntare asumata\"
aici, pentru un tabou total, faceam un \"inventar\" complet = mentionarea bijuteriilor. bine, asa procedam eu, poemul ramane la fel de frumos si asa.

credeam ca vei remarca ridurile ca niste drumuri, sa las un semn ca am trecut. te mai astept.hai ca am sa scot si bijuteriile, intervin in text acum.
mcm

nu puțini au fost (și îmi place să cred că mai sunt) aceia care au considerat că în prăbușire se întrezărește Cerul; paradoxal (sau tocmai de aceea), regula unei astfel de prăbușirii este una logică, ce respectă magia corespondențelor, psihologicului, ritmului și figurativului verbal; nu, nu suntem în fața unei oglinzi, dar suntem în fața unui tablou ce se deschide, în prezența unui suflet către care gura ține loc de poartă, iar ochiul loc de încuietoare; Pământul nu e un simplu atelier de forme și culori, dimpotrivă, acestea sunt amăgirile; numai lepădându-ne de ele, ca de propria ramă, vom percepe propriul cuvânt și propria muzică, vom atinge, dacă mi se permite, \"unisonul poetic\" .

cu plăcerea lecturii,

ma bucur ca ti-a placut poemul, mesajul tau ma intoarce in timp/in mine. te mai astept.
mcm