carmen mihaela visalon

Las si eu un umil semn al trecerii prin pagina ta. Iti urmaresc si poezia si comentariile cu interes si placere.
Ceea ce-mi place cel mai mult la Erika este caldura si sinceritatea. Poti sa-mi imprumuti si mie palaria si rochia, ma duc la un bal si vreau sa fiu frumoasa ca tine.

Dear Y.S.,

Astfel trecură trei zile. Trei zile în care nimeni nu observase că în zori vasul trecea prin dreptul unor țărmuri, seara prin dreptul altor țărmuri, dimineața prin dreptul țărmurilor din zorii zilei precedente iar seara prin dreptul țărmurilor din seara precedentă și tot așa și-n ziua următoare... Nimeni, nici căpitanul, nici echipajul și nici măcar pasagerii, nimeni nu observase că de fapt se învîrteau în cerc...
Oare ce va urma?

Nu stiu, dar stiu ce mi s-a intamplat astazi. Un coleg mi-a spus in loc de buna dimineata: \"ti-ai schimbat stilul\". Dupa care, o zi intreaga, m-a tratat cu un deosebit respect, mi-a recitat poezii, etc, etc. La un moment dat, curioasa cum sunt, l-am intrebat:\" Alexandru, te rog spune=mi ce te-a apucat\". Tu trebuie sa-mi spui mie de cand esti atat de inspirata? Inspirata, eu, ce-ti veni?...am mormait fericita, crezand ca Al. a intrat pe pagina mea.
Mi-a zambit si mi-a zis: \"Soare cu manere de jad\", daca asta nu este inspiratie, atunci... Atunci mi-am dat seama ca vineri printasem poezia ta si am lasat-o la el pe birou.
ConcluziE: Subscriu la spusele Ioanei. Scrii bine! Astazi, si ti-am spus-o toti trei in cor: Veronica, Carmen si boier Dudescu. Daca tot am ajuns la confidente, trebuie sa-ti spun ca Alex are un pic de sange albastru. Un pic de tot.
Astept urmarea.
Cu cele mai bune ganduri si \"doamna\" si \"stimata\" dar totusi Carmen. Tie cum vrei sa-ti spun?

Poate imi plac fiordurile, poate imi plac martirii.
Poate imi place de tine, cum impletesti poezii, pe care te intuiesc recitindu-le cu emotie- altfel ce rost ar avea un pulover pe gat?. Rog eventualii cititori, ai acestui
comm sa-ti vizuiteze pagina-\'nu-mi amintesc exact de unde am agatat piesa acesta vestimentara\'
Poate imi place cel mai mult strofa a doua.
Daca as fi tu poate as renunta la \"rasfatand fiorduri\". Evident, asta este rolul oceanului care trece prin suflet sa rasfete:)

hai-ku?
daca o sa fie de colectie, de ce nu?
carmen

dacă am pune ziua de apoi-titlu fiecărei zile
iertare,

dacă am ziua de apoi-titlu fiecărei zile
am prezenta la judecată
în loc de suflet
o lumina.

Jam session Mihai Leoveanu, Omar Kayam
suntem aici învingătorii pașnici
ai unei nopți ce nu ne mai repetă
și existăm și trecem noi zburând
într-o bătaie de aripi completă

Cercul aceste lumi este un inel:
Nu este nici o indoială ca noi suntem
Nasqsh, Insemnul din pecete.

Chiar daca nu am timp, chiar daca nu este recomandabila intoarcerea aceluiasi comentator de mai multe ori pe o pagina, nu rezist sa nu las aici un citat, care a aparut in
Enciclopedia Iudaica, in introducerea la articolul despre Golem, semnat de cel mai mare specialist in domeniu Gershom Scholem.
Citatul l-am gasit in cartea lui Mosche Idel. Golem, Editura Hassefer, Bucuresti, 2003, pg 13, traducerea Rola Mahler-Beilis.
Ce este Golemul?
Golemul este o creatură sau mai degrabă o ființă umană, fabricată artificial printr-un procedeu magic folosind sfintele Nume ale lui Dumnezeu. Concepția conform căreia ar fi posibilă crearea de ființe vii în acest fel este larg răspândită în doctrinele magice ale multor popoare. Exemplul cel mai cunoscut este cel al idolilor și imaginilor cărora strămoșii le-au conferit darul vorbirii. La greci și la arabi, aceste activitați sunt puse în legătură cu speculațiile filozofice, constând în captarea spirutalității stelelor și insuflarea acestora ființelor pămăntene. În iudaism însă, dezvoltarea ideii de Golem, este independentă de astrologie, fiind legată de exegeza magică a Sefer Iețira și de concepțiile care admit puterea creatoare a limbajului și a literelor.
Kabbalah în Enciclopedia Iudaică, 1971, vol VII, p351

De ce mi se pare mie ca acest articol este un fel de preambul la un anunt important?

Capsuni si eternitate sa fie, si orice cazut in golem va regasi drumul spre Om.

copiii aia-erata

emil brumaru
amnezie

daca iei o portocala
si-o dezbraci in pielea goala
ca sa-i vezi miezul adanc
peste care ingeri plang
cu capsune-n loc de ochi
si aripi de foi de plopi
se intampla sa uiti totul...

Ce-am zis, am zis. Imaginea e superba. Dar, tocmai frumusetea ei, deturneaza cititorul.
Mie, indragaostita de portocali cum sunt, daca-mi spui iasomnie oranj, m-ai piedut.
Ma teleportezi in paradis si nu mai citesc nici un cuvant.

Cantec naiv
thot Emil Brumaru
M-ai inselat c-o portocala!

Si tu si ea, in pielea goala,
Erati in camera impura
Cand v-am surprins gura in gura,
Deasupra dansa si alaturi
Vesmintele-i, coji printre paturi,
Mai transpirau dorinti din pori
Naintea marei dezmierdari
Cu tot dichisul si alaiul.

Apoi m-ai inselat cu ceaiul!

Sa fie ceaiul de menta de vina, ca portocala divina?

Este o frantura de vers caruia ii recunosc puterea imagistica, dar l-as modifica: insomnie oranj.

nu am mușcat din cunoaștere
sunt femeia neotrăvită
am libertatea de a nu mă supune
șerpilor tăi

Commul Luanei mi-a amintit de Nichita si zic: cine poate, o data, sa faca 1 golem, poate sa faca si 2 golem(i), si n golemi. Tehnica este relativ simpla- Idel Moshe afirma ca si arabi o cunosteau-trebuie sa ai 22 de bisturie datatoare de viata si moarte si sa stii sa le folosesti. Greu este sa faci OM. Revin la NIchita: de la un vers bun, la o opera buna e doar o chestiune de caracter. Si tie caracterul, bisturiele, inteligenta artistica, sensibilitatea nu-ti lipsesc, dimpotriva, uneori imi pare ca-ti lipseste egoismul. Cred ca sunt momente in care trebuie sa-ti aperi talentul de el insusi. Dar asta este alta poveste.
Ce nu inteleg eu, este rasturnarea de situatie, lascivitatea in alb daruind sarutul mortii. Sa fie acesta o cronica a timpurilor in care servim doar feliile de pacat si ne pregatim genetic pentru vremea clonelor.
Te felicit pentru tonurile de alb si arta developarii sarutului.
Carmen

Multumesc pentru PS.
Cat despre poezia noastra eu am posta-o. Astept sa o postezi si Tu,pe pagina ta.
PS: Astazi te-am pomenit toata ziua. Vorbeam cu o prietena si ii tot spuneam: Tania. Daca am fi trait in epoca sclavagista, cand oamenii mai credeau in vraji, m-as fi crezut inrobita.:)
O seara frumoasa.

Tu care cauti gasesti, tu care ai gasit un cuvant il daruiesti, tu care daruesti faci o gaura in cer. Feliciatri autorului si vestitorului.
Multumiri pentru atasament:)

închide pianul e prea devreme
pentru un timp fals
cântă-mi uneori din zăpezi
preludiul iernilor imperiale

Ela, ai reusit sa-mi salvezi ziua! Multumesc.

P.S.: Tu nu mai ai pescarusi?

Hai să ne jucăm
De-a merele
Eu infloresc primul,
Plec in Japonia,
Marea bate la usa,

Un samurai se legana pe o panza de paianjen...
Tu visezi un bonsai intr-o casa de ceai
In conul de umbra,
Insusi somnul putrezeste de fericire.

Eu am postat 3 commuri care se completau. Ma intristeaza faptul ca ai interpretat partea si nu intregul. Tristetea este cu atat mai mare cu cat eu, pe DoDu nu am apucat sa-l citesc, iar pe tine, nu numai ca te citesc dar te si indragesc. Totusi, oricat de dragi imi sunteti si Tu si Proiectul nu pot sa nu vad si minusurile. Dupa ce veti analiza toate, dar absolut toate puctele nevralgice, o sa fiti cat de cat pregatati sa navigati pe marea furtunoasa a revistelor literare.

DODU avea dreptate, o revista atelier, care sa copieze formula Agonia, nu prea are sanse de izbanda.
De ce are DoDu dreptate, pentru ca Serban are dreptate:
pai comunicare mai eficienta, mai spontana si mai vie decat cea de pe site nu cred ca exista
Agonia este vie, taierea interactiunii ar omor-o!!!,
si ar mai fi un pericol, chiar daca pe site exista si autori exceptionali, exista si multa, multa maculatura instelata.
Eu nu am nepartat, drepate. Dar imi spun parerea. Care este si pro si contra.