carmen mihaela visalon

Sa inteleg ca acesta este infrangerea mea de duminica si sa invat sa tac(?) Bine, voi incerca sa ma transform din Sisif in filozoafa, si sa spun: \"trece si asta!\"

promite-mi ca nu vei renunta niciodata
sa-i zaresti altceva in privire
decat chipul dupa chipul si asemanrea lui Om
oricat de grea va fi urmatroarea tortura.

Frumoasa poezia.
carmen

erata, am pierdut SI-ul. iertare.

Eu recunosc, nu am citit Umberto Eco, Kant Ornitorincul, si nici nu stiu daca am trait in Europa cand primii exploratori sositi din Australia, au descris animalul acvatic la granita dintre replila, mamifer si pasare, ca sa inteleg de ce ornitorincul a starnit dezbateri atat de pasionate? Si marturisesc ca, m-ar bucura un raspuns al autorlui, care pornind de la text sa faca lumina in razboiul acesta.

Intotdeauna, IO dau celor foarte dragi 3 sanse si celor pe care-i cunosc aproape de loc de 7 ori cate 7 iertari, nu de alta, dar, am aflat ca bine faci, bine gasesti! Cat despre rautate, nu stiu la care comm te referi? Pt. primul, raspunsul final este: NU!, nu-i genul meu sa fac comentarii rautacioase, decat daca sunt fortata de imprejurari. La al doilea comm, raspunsul este DA!. Te rog sa ma ierti ca in loc sa intind si celalat obraz am aplicat legea talionului. Te rog sa o ierti si pe Erika ca, in loc sa aplice legea talionului, ti-a intins si celalat obraz. Te rog sa te ierit si pe tine, pentru vina de a fi fost obraznic. Ce rost are sa suferi si sa te culpabilizezi toata viata...Mai bine, fii sincer, si semneaza cu numele din buletin, si vina recunoscuta iti va fi jumatate iertata de mine, jumatate de erika. OK?

Sper ca nu te-ai suparta pe mine ca am compilat versurile tale, dar, pur si simplu nu am rezistat tentatiei, sa incerc o noua punere in scena.
carmen

Ramona, gandurile tale, mai duc cu gandul la povestea blajinilor si \"am vedenii\".

O singură zi în an,
când desparte Moise Marea,
blajin, poporul meu,
își vede ursitul
trecand prin Poarta Sărutului.

Dar,
vezi bine, simetria
nu ține decât o clipă.

Cutremurată cumințenia pământului amuțește.

Îmi înfoi fusta-nflorată,
ca o marylin vândută
Pe nimic.

Multumesc.

Singurul semn pe care il pot lasa este de admiratie, pentru sinceritatea cu care ai ajuns la un capat de adevar, si
te-ai cunoscut asa cum va trebui sa te descoperi de acum inainte in noi ceilalti.
mâine nu,
e prea târziu
ca să fie adevărat
și e bine
să treci peste…
aceste cuvinte
rostogolite usor
ca un măr rosu
pe treptele unui templu
oarecare
Si pentru ca ai pomenit cu simplitate de mar, de templu si de maine, las o lumina aprinsa in farul cunoasterii.
Felicitari si multumiri.

fragmentul neputintei clipei, nu fragmentul neputinta clipei.
poate mai sunt si alte greseli, dar timpul...

Aici, RRA,
Reusesti sa ma surprinzi de fiecare data cu poezia fila de jurnal. Daca ar fi tiparita pe hartie aceea de ambalaj, as spune ca in ea a ramas urma unei trari sangeriu-uleioase.
Ma intreb daca tu iti lucrezi textele sau faci ca Monica Fagetean le postezi pentru ca sunt ale tale si iti sunt dragi, dar nu-ti bati capul sa le faci sa placa multimii.
Te văd cum stai cu capul în mâini
...câtă ceață te-ar putea cuprinde în brațe în locul meu
întinde mâna spre dreapta ta
glumesc nu e nimic acolo
este un inceput de poezie, mai mult decat minunat, pentru ca deschide fereste dupa fereste. Si...prin aburul baii, transpare fragmentul neputinta clipei, atat de amar, incat trebuie sa te retragi intr-un colt unde si sa-ti pregatesti inghetata de umbre, ca sa nu explodezi de atata caldura.
Multumesc,

sau nu s-au a respectat, poate mai sunt si alte typo, dar timpul...

Trebuie sa remarc ca iti sta bine, de-o parte si de cealalta a oglinzii de la baie. Esti un pic nedreapta cu personajele feminine, pe care le-ai condamnat la roluri episodice... dar, ce autor dramatic a fost echitabil, s-au a respectat proportiile. Revenind la fatomele tale si la camionul care apare pe strada cu caini si pisici moarte, ce sa spun, imi place sa ma imaginez, in primul rand, si sa distribui fantoma lui Birlic in rolul fantomei 1, dar si al fantomei 2. In rolul lui Zuzu, Vasilica Tastaman, in rolul lui Foxy, o doamna vie, atat de vie incat ne omoara pe toti. Cum o chema? Curva asta de viata, in care cine nu moare, este otravit; cine are un prieten, nu trebuie sa se mai tema de dusmani; cine nu scrie texte de muzica usoara, nu castiga si cine are o casa la colt, trebuie sa umble beat ca sa nu simta apropierea trenului fantoman.
Maya, maya, maya, este o iluzie. Dar talentul tau chiar daca iluzoriu este adevarat si textele tale sunt din ce in ce mai FFF BUNE.
Multumiri si felicitari. Vezi ca ti-am lasat un cos cu toporasi. Nu din invidie, ci ca sa nu ma bantui.

Daca,
\"frumoasa poezie ai scris...pot s-o postez si s-o semnez tot io...n-o sa stie nimeni ca pamantul...secretul nostru...ca daca o sa moara sora-mea o sa-ti dau si tie coliva\"
este un raspuns pentru mine, iti multumesc. Este important sa pot privi un om de aproape. Deseori, am intalnit, oameni talentati dar lipsiti de eleganta in a raspunde si sau comenta. Ma tem, ca esti unul dintre ei, pentru ca replica ta este de prost gust.
A fi ceea suntem este o alegere pe care ne-o asumam. Eu
mi-am asumat riscul de a sta de vorba cu un necunosut si am pierdut. Stii ce spunea tatal Tiei Peltz? Cu cat cunosc mai mult oamenii cu atat iubesc mai mult cainii.

Domnule Mihai Robea,
Despre \"aluziiunile cvasi-sexuale\" in texte mai mult sau mai putin sacre, as putea sa vorbesc mult si bine, citand din cabala, din clasicii literaturii universale, din tot felul de ziare si reviste post-decembriste, in care gaina era izbita de zid, violata de ion, si se nastea o vaca cu 2 picioare. Citatele ar fi evident pro sau contra.
Personal, cand am citit versurile la care ati facut referire, am avut un sentiment de frustrare, spunand-mi in gand, ceva in genul celor mentionate de Catalin Ionascu.
Dupa care, am recitit poemul, si am zis: Oare doar experimentele care se opresc la forme lipsite de fond, trebuie incurajate pe Agonia, sau si poeziile care te indeamna sa gandesti si daca la tine in suflet se afla ceva negru sa scuipi din genuni. Lacatul poate sa fie si drumul care (nu duce) nicaieri, si care se cere cucerit in cruciade la fel de lipsite de sens (?), ca celebra mobilizare a copiilor, facuta de celebrul Papa-Lapte. In sufletul indragostit de ceva, de orice, se oficiaza o liturghie, alba sau neagra.
In plus, acesta poezie mi s-a parut ca preia ingredientele cu care se face \"succes de casa pe agonia si in post modernism\", si le presara pe ideea de pasare-mamifer, care isi si linge tartita, pentru ca,
nu-i asa, in lacuri cu noroi pe FUND cresc nuferi, si poetul este pescuitor de cuvant!
Evident, domnul Mircea Florin Sandru poate sa vina si sa spuna, mai fratilor, linistiti-va poezia asta este o nada.
Si eu ii voi raspunde:
\"Mi-a crescut blană, mi-au crescut pene, mi-au crescut pielițe între degete
Dumnezeu se joacă cu noi. Plec la cruciada păsărilor,
Plec la cruciada mamiferelor. Îți voi pune centura de castitate\", sunt niste versuri minuante, si voi continua afirmand ca, fara pasajele semnalate de Mihai Robea, portretul omului ar fi fost mai putin dramatico si sublim, si ornitorincul cu un pic de culoare in obraji, si un par rosu-cais, ar fi putut sa semene cu femeile lui Sabin Balasa.
Asa ca sustin steluta, sustin propunerea pentru recomandate, sustin protestul pt ca de nenumarate ori sunt trimisa in offTopic, cand incerc sa fac adnotari pe marginea unui text, si spun: eu am curajul opiniilor mele, si indiferent daca critic sau laud, nu o fac de la tribuna oficiala, si nu ma folosesc de tuguierea buzelor intr-un suveran dispret.
Cu respect,

Nu inteleg de ce comentriul adresat dl. Mihai Robea a intrat in offtopic si consider demersul vigiletului editor un atac la persoana comentatorului Carmen Visalon. De ce? Pentru ca, suntem pe un site literar care isi propune dezbatrea pe marginea unui text. Daca fiecare arunca cate o \"asertiune incarcata de echivoc\", atunci eu nu mai inteleg rostul comentariilor. Personal, consider ca fiecare propozitie scrisa intr-un subsol trebuie sa-l ajute fie pe autor fie pe cititor. Si elogiile sunt bune, pentru ca fara aplauze nu exista actori, si criticile, pentru ca fara oua stricate si rosii nu s-ar fi nascut marea opera italiana, si critica cu mijloace specifice filologului, filozofului, psihanalistului, etc, si parerea sincera a unui cititor oarecare, si referintele bibliogafice pentru ca ofera noi chei de laectura. Dar, commuri din care nu se poate intelege nimic...nu mi se par utile nimanui, asa ca cer sa fiu scoasa din offtopic, sau sa mi se spuna clar: Mai, Carmen Visalon, e cazul sa nu ne mai plictisesti cu parerile si intrebarile tale, si tac.
Cu stima,

Alaptarea. Poate mai sunt si alte greseli, dar NU AM TIMP SA CORECTEZ.
Iertare,

Pe Adrian si Tibick ii cunosc. Uneori ii iubesc, alteori, ma intreb de unde incrancenarea de a canta acelasi cantec al carnii pana la ragusitul patefonului.
Pe LIVIA TÃTAR, o descopar acum cu imensa bucurie si ii marturisesc emotia, cu care am citi de nenumarate ori primele 2 strofe: Ai desenat cu buricele
degetelor pe umerii mei
un drum și instantaneu
am învațat hoinăreala
prin lume, exact cum
pașești, cum respiri
viu aerul apropierilor.

și uite-mă, deschizînd
brațele precum copacii
desenînd la rîndu-mi,
cu degetele, culorile
după asemănarea ta.

Trec izvoare printre rauri
Raurile curg spre mare
Nevazute, limpezi brauri
Leaga boarea de-alta boare
Nu-i nimic stingher in fire
Toate tind sa se imbie
Intr-o tainica iubire.
(P.B.Shellley)
Intamplarea face ca mi-am insusit critica si m-am apucat sa citesc. Ce? Manualul de filozofie pt. clasa XII-a, lectura care explica nivelul meu cultural si apetenta de a hoinarii pe strazile AGONIEI. La capitolul: \"Ordine si Unitate\", am gasit acest citat, care se potriveste cu intrebarea despre rostul vietii, de dincolo de iesirea din gaoace si cu nevoia speciei de a trece dincolo de SINE, clocindu-si visul de iubire, mai mult sau mai putin pagana, mai mult sau mai tutin gripata, mai mult sau mai putin aviara.
Personal, prefer o poezie ca a dumneavoastra cugetarilor despre amor ale lui Shopenhauer, care arunca apa rece pe iluzia iubirii, chiar daca, nu m-am dumirit daca, este o poezie filozofica, o \"oda\" inchinata lui narcis, sau o poezie de dragoste.
Revenind la \"savantele mele lecturi\". De ce imi place poezia acesta (?), pentru ca ma pune in dificultate, si ma obliga sa gandesc ca, poate, Kant avea drepate cand spune ca intregul domeniu al filozofiei se reduce la 4 intrebari, sau, poate, gresea pentru ca omitea cea de-a 5-a enigma, pe care nu filozofia, ci poezia trebuie sa o elucideze.
1/ ce pot sa stiu?
2/ce trebuie sa fac?
3/ce pot sa sper?
4/Ce este omul?
555555555555555/Ce este iubirea si cine a fost mai intai LUNA sau OUL?
Inchei cu o steluta, pe care o motivez cu definitia data de omului de scoala lui Platon:\" omul este un animal biped, fara pene, si unghii late\" si cu o definitie data de Mircea Florin Sandru, poetului: \"poetul este un ornitorinc care-si alpteaza puii iesiti din ra, timp pe 7*2 zile\"
Nu voi dezvolta simbolismul lui cifrei 7 si al lui 2, pentru ca oricine poate sa gaseasca atat referintele despre CIFRA OMULUI, cat si cele despre Carul lui Osiris si Papesa, in Tarot sau numerologie.

ziua Domnului fi-va neagra
si teptii din coroana putred de bogata
se vor infige la loc
dand cezarului tot ceea ce-i apartine
efemera natura cu junglele sale
spalata de legea lacrimei
rastignita pe infama crucea-a iubirii
dulce cat o zi de post