carmen mihaela visalon

Dragul meu Dmitri,
Daca ai 20 de ani atunci supararea ta este justificata. Daca ai 40 atunci supararea mea este justificata. Nu poti sa afirmi in subsolul unei singure pagini si ca Alex Stefanescu este un diletant si ca Paunescu este un \"dalmatian\", decat daca esti un student fara har de la Facultatea de Litere-:) Dar tu nu nu esti lispit de har ci un autor talentat si inteligent, care spune Nu!
Acum cu riscul de a fi atacata de toata lumea, am sa afirm raspicat: Paunescu este un poet bun. Oricat de mult am incerca sa-l scoatem din carti nu vom reusi. Stii de ce? Pentru ca exista oameni a caror opera scuza biografia. Cine sunt acesti oameni? Cei care au lasat in urma lor o trepta, pe care- adulandu-i sau scuipandu-i- urca cei multi.
Ca sa nu o mai lungesc, astept lista cu \"criticii seriosi\" care zambesc la auzul numelui lui Alex Stefanescu si-ti spun: daca nu m-as cunoste, m-as gandi ca Alex Stefanescu poate ai drepatate si Alex Stefanescu este impostor care da bine pe sticla. Din fericire, de-an lungul timpului mi-am testat intuitia-urmarind confirmarile timpului si/sau iscodindu-i pe cei toba de carte!- si am sa-ti spun de ce \"simt\" ca Alex Stefanescu este un critic bun. Pentru ca, ori de cate ori il intalnesc, in presa sau pe sticla, ma obliga sa citesc. Pentru a-l aproba sau combate. Pentru ca nu miroase a toapa. Pentru ca are stil si argument ca sa impuna o idee. Pentru ca are curajul sa greseasca si mai ales pentru ca, asa cum am mai spus, cred in cele afirmate intr-un promo de Alexandru Tocilescu: \"in materie de arta ca si in materie de bucatarie, judecata de de valoare este: imi place sau nu!, mai departe e treaba stiintei:)
Pe vremuri, i-am scris lui Alex Stefanescu si o poezie:)

PS: Marturisre-la un moment A.S> dat a omagiat-o pe Ana Blandiana si desi nu aveam nici o chemare spre versurile poetei, am ajuns sa ii cumpar si citesc cateva carti. Doar de dragul de a ma convinge daca Alex Stefenescu are dreptate sau nu.

As minti sa spun ca l-am citit pe Alex Stefanescu, de-a fir a par. Spun doar ca, ori de cate ori l-am citit si/sau ascultat, ceea ce a afirmat mi s-a parut de bun simt si intotdeuna mi-a creat senzatia ca nu este un diletant. Si chiar daca \"nu se pricepe la poezie\" si chiar daca, la un moment dat, entuziasmul domniei sale, pentru politica mi
s-a parut exagerat sau daca nu pot sa afirm ca Ana Blandiana este o mare poeta si Gellu Naum, nu, NU pot sa te cred pe cuvant cand spui ca Alex Stefanescu este un critic monstruos. Dupa ce ii voi citi cartea sau poate cartile, mai vorbim, in sensul ca atunci, cu argumente o sa-ti demonsterz ca nu este chiar asa de neprieput, iar de se va dovedi ca m-am inselat, o sa-ti cer iertare.
Dar nu ma insel. Este un critic bun.

Laura Huiban, nu am vrut sa va botez, dar sunt ffffff obosita.

sa va, nu sa-va
\"aprobata\" nu probata

Laura Huluban,
Trebuie sa-va marturisesc ca pana acum, am fost o admiratoare a lui Alex Stefanescu. De astazi sunt pasibila sa devin si admiratoarea dumneavoastra.
Poate ar fi trebuit sa-i fi pus criticului literar mult mai multe intrebari incomode si sa-l obligati sa poarte un dialog mai amplu, poate acest interviu este prea scurt si prea cuminte, dar ce importanta are?
Important este ca ne-ati readus in memorie o carte care trebuie citita-spre a fi probata sau combatuta- si ne-ati informat in timp util despre ce se mai intampla pe la Bacau.
Va multumesc!

Cantecelul ala bala il stiu si eu:
http://www.agonia.net/index.php/poetry/198263/index.html
Alan dala este lumea.
Dalai Lama militeaza pentru iubire.
La tine ramane sa faci ce vrei, inclusiv sa judeci ceea ce nu intelegi.
E tare replica si are umor:) Adevarul este ca m-ar fi bucurat mai tare sa vina din partea lui Adrian, pentru ca el, student la filozofie fiind, mi/ne-ar fi putut invata foarte, foarte multe lucruri despre pozitivism, inclusiv despre Quaine, care asa cum am spus nu face obiectul acestei poezii.
Multumesc pentru trecere si incercarea directa de a ma desfinta si te mai astept, poate-zic poate(!)-dupa ce-mi vei citi mai multe poezii vei ajunge sa ma indragesti. Stii Adrian Grauenfels, intr-o zi, cand vorbeam despre Miro mi-a spus: \"daca el ar fi pictat pe cartoane de ciocolata o singura linie, ar fi fost considerat nebun, noroc ca a perseverat si a ajuns in marile muzee ale lumi\":)
PS: Cat despre boala cauzata, imi pare rau. Poate ai suferit un proces de introiectie, stii ca-n amintirea despre pui din \"Usa interzisa\". Ce legatura are devorarea de catre eul tau al versurilor mele, cu tonsilita, nu stiu exact dar presupun ca te-au infrigurat.

de-ar coborî mâinile din cer
să te răpească
să te ilumineze

(vise deșarte)
însă ar fi ceva

Cel mai mult imi place finalul. Imi confirma intuitia ca sufletul tau tanjeste dupa frumos, bine si adevar> Si-mi certifica ca din Cutia Pandorei a evadat si speranta, amestacandu-s printre relele lumii. Mai devreme sau mai tarziu si visele aparent desarte se implinesc, pentru ca nu s-a inventat elixirul vietii vesnice in acelasi ambalaj de carne si oase.

Cantecelul ala bala il stiu si eu:
http://www.agonia.net/index.php/poetry/198263/index.html
Alan dala este lumea.
Dalai Lama militeaza pentru iubire.
La tine ramane sa faci ce vrei, inclusiv sa judeci ceea ce nu intelegi.
E tare replica si are umor:) Adevarul este ca m-ar fi bucurat mai tare sa vina din partea lui Adrian, pentru ca el, student la filozofie fiind, mi/ne-ar fi putut invata foarte, foarte multe lucruri despre pozitivism, inclusiv despre Quaine, care asa cum am spus nu face obiectul acestei poezii.
Multumesc pentru trecere si incercarea directa de a ma desfinta si te mai astept, poate-zic poate(!)-dupa ce-mi vei citi mai multe poezii vei ajunge sa ma indragesti. Stii Adrian Grauenfels, intr-o zi, cand vorbeam despre Miro mi-a spus: \"daca el ar fi pictat pe cartoane de ciocolata o singura linie, ar fi fost considerat nebun, noroc ca a perseverat si a ajuns in marile muzee ale lumi\":)
PS: Cat despre boala cauzata, imi pare rau. Poate ai suferit un proces de introiectie, stii ca-n amintirea despre pui din \"Usa interzisa\". Ce legatura are devorarea de catre eul tau al versurilor mele, cu tonsilita, nu stiu exact dar presupun ca te-au infrigurat.

Acum m-am prins ce este cu distractia. Te plictiseste tot ceea ce este ne-lucififeric pentru ca nu are gust. De ce sa servesti ierburi amare. De ce sa-ti scoti ochii, mai inainte trebuie sa bei cupa vietii si dupa ce vei fi invins sfinxul si vei fi pacatuit pana la capat sa te salvezii mortii mari.
PS: Vreau sa fii sigur ca toate commurile mele de pana acum-de pe pagina mea, de pe pagina ta-sunt prietenesti si catelusul care se pune pe filozofat nu are de-a face cu tine.

Primele doua strofe, sunt amuzante. Pentru ca ai tras un pic muza de par, doar, doar, o sa-ti sufle ceva taman bun de servit pe tava cu scrisorele pentru K, alturi de oala de noapte, din prima epistola:)
Cand incepi sa nu-i mai judeci pe ceilalti si sa te desfasori conform crezului tau, poezia incepe sa prinda viata.
Dupa baia aia cu lethe, poate uiti de prejudecati si dai o raita prin mituri. Asa de distractie:)

Adrian, am uitat sa-ti spun un lucru:

Eu sunt papusa-de lut, pastic, carpe si ceara, din trenul fantoma. De aceea am dreptul sa scriu pe oglinda. Daca nu mi-as fi asumat personajul din trenul fantoma, as fi fost catelusul care umbla in posetele/mailurile vecinilor de planeta considerand ca totul este permis, pentru ca Dumnezeu nu exista!
Cat despre personajul cu \"par cret\", daca nu ai inteles el este o fiinta electrocutata, care, se distreaza jurand stramb, impotriva semenului sau, si cand e prins cu
closca-n gura incepe sa filozofeze.

Adrian,
Daca te-a bufnit rasul este de bine. Adevarul este ca din poezie a disparut un cuvant care te-ar fi edificat. “Revolta mea impotriva pozitivismului” se desfasoara in plan emotional, pe un palierul sufletesc. Criza era de isterie:)

Acum, revenind la obiectiunile tale. Eu sunt cel mult un soldat, asa ca nici macar cu Spencer nu pot sa ma lupt. Lupta, incerc sa o duc cu maimuta din mine otarvindu-i apa mortii si obligand-o sa ia calea cea ingusta care sa-i asigure un oarecare confort dupa dezbracarea de trup.
Din cand in cand, ma mai lupt si cu maimutele/vulturii/sacalii/ lei/ronii din jur aplicand legea talionului sau mecanismele cerere/oferta:)
Cat despre: “Nietzsche, James, Rorty, Quaine”-despre care afirmi ca \"sunt lupii ce consuma cadavrul Iluziei si al Adevarului, lasand padurea curatata si pregatita imaginatie, geniului si vietii in noi ipostaze\", te asigur ca demersul lor este firesc pana la un punct.
(hai ca am ajuns sa-i judec:)))
Orice individ ajuns la un anumit nivel intelectual incerca se razvratesca impotriva Tatalui.
Dar, de la a afirma/nega/demonstra propune un sistem, pana la a da viata este cale lunga. Poti sa destelenesti jungla amazoniana de superstitii, sa clonezi:), sa-ti arogi dreptul de popor arian si sa recurgi la manipulare genetica, la arme bacteriologice, poti sa creezi inteligenta artificiala, poate chiar cu ajutorul celor 22 de litere golemul, dar poti tu sau oricare dintre LUPI sau din initiati, sa refaci povestea celor 7 zile?
Cat despre mine, nu am pretentia ca stiu. Am pretentia ca nu obosesc sa caut Focul Vesnic. Si ori de cate ori gasesc, sau am iluzia (!) de a fi gasit o scanteie de Frumos, Bine si Adevar, simt nevoia sa o impartasesc cu cei din jur.

Iertare deci si multumiri. Evident, mi-ar placea o replica sub forma unui eseu sau a unei poezii.

Versurile tale mi-au amintit de o poezie a lui Umberto Saba, din ciclul Cinci poezii pentru jocul cu mingea. \"In fuga iesiti in mijlocul terenului salutati/la inceput tribunele, apoi va indepartati/spre cealalta parte, care-i neagra de lumea care se ingramadeste./ E o priveliste de nedescris care nu are nume./Portarul se misca incoace si-n colo ca o santinela./ Primejdia e inca indepartata. /Dar daca o furtuna se apropie, oh, atunci o tanara fiara se ghemuieste si priveste cu atentie./ E sarbatoare in aer, sarbatoare peste tot./ Chiar daca pentru putin timp si ce daca? Nici un atac nu depaseste poarta, se incurajeaza strigate ca niste focuri de artificii/ Gloria voastra, unsprezece baieti,/ Ca un fluviu de dragoste impodobeste cerul.\" (sursa: Secolul XX, 1966, nr 10)
De ce am facut acesta ciudata asociere? Pentru ca se impunea, sau mai precis o impunea numitorul comun al celor doua texte: pasiunea.
Doar cel care este stapanit la un moment dat de PASIUNE, poate sa scrie un \"versuri energetice\" care sa-l incarce pe cititor cu emotiile scriitorului.
Revenind la text, remarc cu placere cum iei din tezaurul temelor clasice \"iubirea\" si \"calatoria\" si ni le redai cu simplitate filozofand despre cosmos:
NU..și când un bărbat face dragoste cu o femeie înseamnă că iși doresc asta...și atunci se aprind stelele și se întâmplă pur și simplu...
când nu se întâmplă așa un bărbat și o femeie devin prietenii timpului...apoi timpul...fiindcă se ține de șotii îmbracă într-o haină -secundă și pe unul și pe celălalt ca să facă dragoste când cad stelele
Da! daca un barbat si o femeie nu ar face dragoste, cerul nu s-ar mai aprinde si ziua in care Dumnezeu a creat luminatorii ar fi inutila.Dar, Dumnezeu nu se joaca, si ziua a 6-a are o semnifiactie aparte. Dupa ce decorul este gata, intra in scena actorii, care vor scrie piesa pe marea scena a timpului. Ce va urma in ziua a 7-a?
Acest raspuns il vom afla la capatul calatoriei, la caderea stelelor, dupa ce vom fi invatat lectia iubirii.

In ziua in care poeziile tale vor mirosi a cerneala, cu riscul de a cumpara cartea pe bani grei, voi veni sa-ti cer un autograf.
Sper sa ma anunti.

iată

îmi iau uneltele de citit și zic

ce bucurie Doamne
sticla cu epistola Gabrielei
verbe, substantive, semne
martuisind lepădarea de singurătate
umple tarmul

și golul din mine

Exista scriitori pe care ii intalnesti, ii citesti cu entuziasm si ...dupa o vreme cand te intorci pe pagina lor descoperi ca poezia s-a vestejit, pentru ca i-a trecut sezonul. La fel se intampla si cu filmele care, daca nu sunt suficient de bune, imbatranesc. Pe pagina ta, ori de cate ori m-am intors, am plecat cu siguranta ca nu esti un poet de carton si \"versurile amelie\" mai devreme sau mai tarziu se vor vor impune dincolo de cyber space. Inteleg ca s-a intamplat ceva care te-a determina sa-ti stergi textele. Este pacat, pentru ca tu esti un condei autentic si nu un poet de carton. Oriunde esti, gandul meu bun este alaturi de tine. Eu cred in Tania Cozianu!

Textul acesta nu m-a convins. Mor florile, vizitii, chelnerii, dar nu poetii adevarati.
Astept raspuns URGENT si noua adresa la care se poate citi poezie marca Amelie.

In loc sa refuze textele pentru corectura, editorii ar face mai bine sa le corecteze. Dupa parerea mea, fondul este de zece mii de ori mai important decat forma.

Ioana, iar ai aparut pe Dambovita cu o scriere de o tristete devastatoare. Poezie ta imi aminteste de sloganul celor din parlamentul rusinii: \"la vremuri noi, tot noi.\" Cum adica gata transata? Ce nu-ti este bine. Placerea oricarui macelar este sa delimiteze atent partile anatomice ale operei si sa le desparta de schelet astfel incat elementele de postmodernism, sa fie corect departajate de atmosfera elegiaca sugerata de gemantanul gol. In concluzie, iti marturisec ca mi-a placut tabloul \"magicianului-sinucis\" de dragul celor care-l astepta la semafor la U_N_I_R_E_A face puterea. Si izul de canal de trista amintire si culoarea chinezilor mici si aprigi, pe care am putea sa-i numim pitici care ne bantuie pe dinlautru si ne ataca pe dinafara. Cel mai bine ti-a iesit dezbracarea de sine, pentru ca este plina de cliseele impuse de recuzita de zi cu zi a show-man-ului. Ce ramane dupa ce am lasat jos bagheta? Curgerea pe raul pestilential spre centru civic a unui gemantan gol?

Am uitat sa remarc ritmul ca o lacrima intr-un bocet de plumb si ideea ca suntem doar un cal-htonian sau solar- si doar un om-calaret ce tine fraul prin cantec pana la marea trecere.
Dupa aceea-si pentru cal si pentru om-vine o zi a invierii... ca toate au fost lasate pe lume cu un scop.
Cat despre cele doua versuri minunate:(ce ne facem cu ăsta- au zis oamenii ce facem cu
calul acesta pe care cu gândurile noastre l-am înhămat?)
le consider un motto excelent pentru un viitor volum de versuri care ar putea sa aiba pe prima pagina aceasta poezie.
Eu va multumesc.