dragoste

Versurile tale mi-au amintit de o poezie a lui Umberto Saba, din ciclul Cinci poezii pentru jocul cu mingea. \"In fuga iesiti in mijlocul terenului salutati/la inceput tribunele, apoi va indepartati/spre cealalta parte, care-i neagra de lumea care se ingramadeste./ E o priveliste de nedescris care nu are nume./Portarul se misca incoace si-n colo ca o santinela./ Primejdia e inca indepartata. /Dar daca o furtuna se apropie, oh, atunci o tanara fiara se ghemuieste si priveste cu atentie./ E sarbatoare in aer, sarbatoare peste tot./ Chiar daca pentru putin timp si ce daca? Nici un atac nu depaseste poarta, se incurajeaza strigate ca niste focuri de artificii/ Gloria voastra, unsprezece baieti,/ Ca un fluviu de dragoste impodobeste cerul.\" (sursa: Secolul XX, 1966, nr 10)
De ce am facut acesta ciudata asociere? Pentru ca se impunea, sau mai precis o impunea numitorul comun al celor doua texte: pasiunea.
Doar cel care este stapanit la un moment dat de PASIUNE, poate sa scrie un \"versuri energetice\" care sa-l incarce pe cititor cu emotiile scriitorului.
Revenind la text, remarc cu placere cum iei din tezaurul temelor clasice \"iubirea\" si \"calatoria\" si ni le redai cu simplitate filozofand despre cosmos:
NU..și când un bărbat face dragoste cu o femeie înseamnă că iși doresc asta...și atunci se aprind stelele și se întâmplă pur și simplu...
când nu se întâmplă așa un bărbat și o femeie devin prietenii timpului...apoi timpul...fiindcă se ține de șotii îmbracă într-o haină -secundă și pe unul și pe celălalt ca să facă dragoste când cad stelele
Da! daca un barbat si o femeie nu ar face dragoste, cerul nu s-ar mai aprinde si ziua in care Dumnezeu a creat luminatorii ar fi inutila.Dar, Dumnezeu nu se joaca, si ziua a 6-a are o semnifiactie aparte. Dupa ce decorul este gata, intra in scena actorii, care vor scrie piesa pe marea scena a timpului. Ce va urma in ziua a 7-a?
Acest raspuns il vom afla la capatul calatoriei, la caderea stelelor, dupa ce vom fi invatat lectia iubirii.

mul-umesc pentr comentariu...Doamne că nu mă pot pricepe deloc să descos să lumesc prin această înșiruire despre ceva
Nu am pretenția că este un poem...de multe ori...cred că poeziile cele mai frumoase le trăiesc când îi scriu iubitei mele pe mesenger când vorbim la telefon...când sosesc în casa mea de aici pun pe masă mici frânturi de viață aproape clocotristă cum ar sugera curentul literar al belgrădenilor....