carmen mihaela visalon

Va multumesc pentru ca ati adus un tort cu lumanari. Pentru ca focul ne este oferit in dar de Prometeu, eu vin cu sampania. Cu chitara vor veni admiratorii:)
La multi ani si voua si sa fim iubite!
Cu drag,
carmen

Recunosc ca te-am ajutat sa pui diacritice si nu voi veni cu o stea. O sa revin cu o replica in versuri albe. Poezia asta ar merita recomnadata. De ce. Pentru ca este despre noi toti: nascatorii din gaura de sarpe.

Nu am inteles nici partea cu anstezie nici eh-ul, dar nu-i bai. Incerc sa ma tin de promisiuni. Asa ca am printat articolul tau despre cartea Getei si pot sa spun asa:
1. ma bucur ca l-ai scris
2. ma bucur ca l-ai scris dintr-o suflare
3. iti multumesc pentru selectia de versuri-este inspirata.

In rest sunt si nu sunt de acord cu cele afirmate de tine. Pentru mine, poezia Getei Adam nu este neparat la limita revelatiei mistice, atunci cand opereaza cu simboluri asociate credintei- ca in strofa citata in deschiderea articolului- ci atunci cand opereaza cu simboluri sau/si imagini care tin de zona inconstientului, poeta avand harul unei destul de precise redari a \"revelatiilor cunoasterii de sine\". Minunat in versurile ei, nu este intalnirea cu Dumnezeu ci cu Sinele si mai ales firescul cu care, ori de cate ori, se apropie de zona interzisa in care Valurile isisene ar terbui sa cada, se retrage pe varfuri, aducand aducand in poem o imagini din viata de zi cu zi, lasand astfel tainele nedeslusite si usa misterului deschisa pentru urmatoarea introspectie, din urmatoarea poezie.

La Despartite- poezie la care am comentat mai devreme- am spus clar: finalul mi-a placut, chiar daca este un cliseu. Mama ramasa in fereastra ca o icoana, s.a.m.d nu mi-au placut pentru ca mi-as fi dorit sa vad o icoana pe sticla si cand colo, tu te-ai si m-ai induiosat cu o reproducere.

Acum, despre poezia asta spun asa:

\"Si-ul\" din versul 2 nu-mi place
\"ca-ul\" din versul 3 e si mai putin inspirat, mai ales in asociere cu mai mult ca perfectul-
\"crescuseră\"
urmatoarele doua \"si\"-uri din versurile de dupa ce ati ajuns acasa, ma deranjaza SI ele,

Dar finalul- e SUPER, pentru ca este adevarat.

m-am scuturat ca un mânz
înțepat in bot de-o albină
și-am iesit afară râzând

Imbratisarea tatalui din poemul \"Despartire\" si finalul poeziei acesteia ar trebui asamblate intro poezie adevarata, originala, plina de forta.

Restul sunt confesiuni in vers alb, adica consemnari cu gandul pe piatra, in timp ce dalta poetuli se odihneste.

Nu poezia asta vroiam sa o critic ci pe cea papucii. Despartire, chiar imi place, mai putin trimiterile la icoane. Ai o imagine puternica:
doar palmele lui le simteam pe spate
mari cât departarea care avea să mă înghită
si un final pe masura, desi un pic fumat, deci cliseu.
Ai si un typo in titlu.

magdalena dale,andu, zeia nob, belladona sau vladimir sunt si ei pe lista, scuze!
Cu siguranta am mai uitat pe cineva. Din cauza senilitatii, evident, care la varsta mea este scuzabila.

Mircea dear,
Adevarul este ca am eu cativa vecini de planeta care mi-s dragi de tot. Dintre agonisti: Tu, Pasadia, Adrian, Ioana, Tania, Geta, Nastia sunteti pe lista mea neagra. Evident am uitat pe cineva, dar voi reveni cu scuze. Uneori va iubesc, alteori va ador. Depinde de aspectul astrelor zilei. Lasand gluma la o parte, ala micu, trebuie sa stie tot despre Osiris. Asa cum eu ar trebui sa inteleg cum se traduce titlul commului tau.
PS: Vezi ca o sa-ti critic ultima poezie.Mai ai timp sa o revizuiesti, mai ales in partea de inceput cand ai niste particule verbale care nu suna bine.

Corect ar fi fost parafraze, dar nu corectez:)

Harakiri- te iei în brațe și te înfășori cu el

Motto: \"I mean acting on the assumtion that is true*\"

înfășurare desfășurată în semne- mărul
purtat în cioc de o bufniță sfâșiată de-un vultur
își leapădă sămânța pe buza palatină a poetului-
\"biruit de cuvinte în clipele de beție când
în urma lui vin la păscut de brândușe-oile.\"
primește-i ecoul
primește-i dragostea de jivină
împachetează-te în nămolul abisului unde
asistată de umbra cu glezne subțiri
sabia asmute memoria samuraiului verde
picurând petale negre-roz.

Liniște-Urlet-Aplauze:-
Înțeleg să zbor presupunând că este adevărat.

(din ciclul Talmaciri,rastalmaciri-colaje si perifraze)

Ce sa spun! S-ar putea ca autorul acestui text, pe care il voi citi mai pe seara, sa aiba dreptate. Pe Geta Adam, nu trebuie sa o citesi! S-ar putea sa rezonezi si sa te trezesti scriind, dar replica ta sa fie mult mai saraca decat originalul.
***


PS: In afara poeziei nevoie de a fi, nu mai ramane nimic, asa ca, ori de cate ori, Geta va deschide o ferestra o sa-mi imaginez ca pot sa zbor alaturi de ea. Acolo, in tara
infasurarilor cu zborul.

_____________
* Bernard Show
* Geta Agam- Te iei in brate si te infasori cu el din volumul Mimetism

Am citit poemul intro mare viteza inainte sa decolez intro noua saptamana in care voi mai pierde o parte din mine la cazinoul vietii, dupa care, pentru ca nu-mi voi putea plati datoriile voi sfarsi cu un glonte in cap intr-o groapa. Dar sfarsitul imi va fi fericit. Pentru ca am citit o poezie adevarata.

Draga A. sau draga Voi,
Daca as avea voce ti-as canta: \"Astazi e ziua ta/zi frumoasa ca tine\" dar nu am asa ca ma voi multumi sa-ti urez sa ai parte de zile frumoase ca mine:)
Lasand gluma la o parte, desi, o zi cu sufletul curat este o urare ce trebuie mentinuta, vreau sa te trag de urechi si sa iti spun: alaturi de familie, prieteni si poezie sa-ti fie frumos si bine.

Venea o dimineata

in care adapostiti in statuile sticloase
zburdam
cai albi printre radacinile de coral
dinspre oras-vuietul inghetat al inghetului
rapaia

uite!-strigau copii din spatele ferestrelor inrosite
desenand cu degetele patate de cerneala
povestea ingerilor tupilati pe umerii vantului
acolo aproape parintii
aici departe oceanul
cu pantecul tuguiat
pregatind nasterea stramosilor

intre timp
in fata oglinzii-tarmul
pe tarm, seara purtand in brate statuile

ding-dong

Multumiri, in carte la pagina 5, se afla sursa de inspiratie.

Rugaminte: Va rog sa stergeti commul anterior.Multumesc anticipat.

Elena,
Multumesc pentru sfat si precizari. Sunt onorata de revenirea ta. Cu prietenie, Neutrin:)

Daniela,
Multumesc pentru semn in numele elfului meu care este in concediu de ne-maternitate. Acum, la probabil(!), final de capitol ultra-activ pe Agonia, ma bucur si sunt onorata sa aflu ca, din cand in cand, printre cititorii poeziilor mele te-ai numarat si tu. Cat despre aratatul cu degetul, sincer asteptam sa fii alaturi de mine si de cei care mai cred ca prietenia si poezia nu trebuie amestecate. Alaturi de cei care au militat pentru valoare si neimpartirea sitelui in recomadati si palmasi, alaturi de cei care respecta adevarul si ii demasca pe fatarnici, alaturi de cei care sunt impotriva atacului la persoana si care nu fac plecaciuni. Acum, cutitele otravite nu se vor mai arunca concertat spre mine. Poate nici spre Ioana. Urmatoarea victima a hartuitorilor care urmaresc stirbirea prestigiului literar si moral al autorilor neintrati in carti poate sa fie oricine. Este regretabil ca goana dupa hituri si stelute naste tot felul de monstrii. Mult succes. Sincer iti doresc ca X, Y, Z sa nu te atace niciodata, nici individual, nici in haita. Mult succes.

Poezia aceasta era si o replica, la atacurile repetate ale unui personaj pe care nu-l nominalizez. Scrisa la suparare, catelusul se potrivea. Recitind-o peste un timp, prinata, recunosc ca si atacul tau se potrivea. Deci, modific
si-ti multumesc pentru atentionare. Uneori bauturile amare vindeca:)

spre, dinainte de cerc

Ea pilula pe care o vomit și o strig
La coltul străzii, acolo unde se întâmplă lucruri
Lucruri în frac de seră, în prag de seară
Monștii îl mazilesc pe Domn și se închină la poartă
Apare depresia, apare obsesia, apare un om dependent de comunicare, apare criminalul în serie
Omorând Poezia, el omoară dreptul la împărtășire.
De ce omoară el?
Pentru ca în fiecare zi, la alte ore, tu sa vomiți.

Bine, ai sa spui acum, dar în poema asta era vorba despre mine, nu despre carmen și oricum nu ai înțeles nimic.

Bine, am să-ți răspund, dar...

Termin aici această replică cu final deschis și mă întorc la text care, dacă nu mi-ar fi \"atins\" nu m-aș fi băgat în seamă depănându-mi povestea.

Din replica ai ințeles cred ce mi-a placut. Ce nu mi-a plăcut a fost inflația de imagini ca într-o poezie așezată peste o poezie, așezată peste o poezie și tot așa.

\"vasul se umple
un braț de garoafe de seră corole înfipte cu bolduri
în cozile fragile\", merita un spațiu de sine stătător, pentru că la confluența morții cu viața se păstrează un moment de liniște și se consumă oxigen.

Știi ce cred eu că este adevărata poezie: Oglinda în care presimți nevazutul și \"întelegi\" de ce zboară pasările spre în cerc.

Sunt trei cuvinte care nu inteleg ce insemna dar, cred ca este mai bine asa, pentru ca reusesc sa consolideze magia. Poezia aceasta, se inscrie-dupa parerea mea de nespecialistJ- in seria confidentelor cu iz de poveste si este un amestec de basm si de film rusesc care, cu un ochi te face sa plangi de dor dar si un pic de ciuda, cu unul sa razi si sa spui: lasa ca-mi pun pufoaica si ma duc sa-I ajut pe oamenii aia sa-si ingradeasca casa.
Acum cu riscul de a fi patetica- zic: bine a facut tatal tau ca a castigat razboiul si a nascut un om care invarte sarma ghimpata a poeziei si isi desfasoara casa sufletului in fata ochilor deschisi in noapte.
Eu as renunta la adv (?) “ca” dinainte de film.

Frumoasa meditatie de leagan. Sabina va avea multe de invatat. In primul rand va trebui sa invete sa-si aminteasca. Am voie sa fac o urare din partea parcerei care spune : sanatate, seninatate, iubire?

Nesperat, nesteptat, ne-firesc finalul. Si un pic echivoc. Omul poezie imi inchidea toate usile, usa catre mine cand nu eram poezie, usa catre poeziile recomandate cand nu eram in cartile omului poezie.
Hai ca nu vreau sa bat campii, pentru ca poezia aceasta merita un comentariu pe masura pentru ca-dupa parerea mea de nespecialist- are si inalt, are si mai putin inalt.
Dupa ce o sa-mi oblojesc ranile voi reveni. Pana atunci marturisesc ca-mi plac sabiile. Ele inving slabiciunea si curgerea. Si oamenii poezie imi plac. Cu conditia sa fie autentici. Si poezia ta mi-a placut inainte sa o citesc. ”Se spune că omul-poezie scrie poezie-om” este titlu unui volum, pe care tu o sa-l publici la o editura celebra. Cand?

iepuri înțepenesc în mijlocul șoselei
ochii lor în farurile roșii o cină fragedă un gest
blițuri la un spectacol cu ușile închise
codița norocoasă atârnată de oglinda retrovizoare
ce bine ca nu văd că nu văd în spate urme de roți
dâra de sânge blana amestecată în zăpadă
ce bine ca nu se transformă
să zicem din cauza mea
cum că aș fi tristă
că nu aș simți bucuria sau poate nimic nu aș simți
Este \"secventa\" din poezie care-mi place cel mai mult pentru ca o pot \"intelege empatic\" dar si pentru ca-mi aminteste o povestea spusa de un sofer, sosit acasa fericit cu un iepure atarnand de parbriz: \"iepuras, dragalas, te-am pacalit!\" (pe sofer il chema Mihai si povestea se intampla prin anii 1980:)
Fiara mica fata in fata cu fiara mare, condusa de fiara inteligenta careia nu-i pasa de spaima pedestra este o tema de meditatie remarcabila.
Remarcabila este si prezenta lui Andu de la care ma astept sa sustina poezia asa cum numai el o mai poate face, de cand \"noi\" am fost redusi la tacere:)