carmen mihaela visalon

Draga Mircea,
Poezia asta este atat de plina de clisee si de imagini care se cer traite lacrimogen incat este imposibil sa nu placa. Are ceva care-mi aminteste de ambalajele de pe cutiile de bomboane, din vremea copilariei mele: erau mai dulci decat bomboanele extrafine, pentru ca aveau si imagini si pentru ca puteau fi colectionate.
Daca ar fi sa aleg ceva, altceva decat cerul instelat si legea morala, as alege urmele marunte abia perceptibile din argila.

Liniștea țiuie în urechile prizonierilor pietrei
ca o sirena templul
trimite un cantec
Cu ce te ocupi tu Mirceo?, itreaba uneori tata,
asteptand lacrima.

Dear draga,
Ma insel eu sau aceasta poezie este la granita dintre farmec si rugaciune?

PS: Cand termini te rog sa postezi o fotografie dupa umbrele pietrei.

Multumesc.

Si cand ne-o fi mai rau, nemuritori sa fim si sa dansam cu cocorii. Cu drag,

Ma bucur ca ti-a placut, mai ales ca este o dedicatie, pe care, daca tot esti prin zona, ti-o dedic si tie. Multumesc:)

Draga Hanna,
Steluta este pentru revenire dar si pentru umorul fara egal cu care reusesti sa faci cronica faptului banal.
Este reconfortant sa te stiu vecina de planeta, mai ales ca tu, nu esti 100% om, esti 300/100 om, adica de trei ori femeie:)
Cred ca ar trebui \"sa ti se aloce\" o rubrica permanenta care sa se cheme cam asa: Nebuna-i planeta noastra, si unii mai fac si pui.

Draga Mihut,
Sunt si fericita si trista. Sunt fericita ca, de cand ai ajuns editor, poeziile tale au inceput sa fie recomandate mereu, sunt trista ca, pe langa tine trec foarte multe poezii bune si nu le scoti din \"anonimat\". Erai un membru al noii echipe de la care ma asteptam sa fie activ si sa se bata ca tot ceea ce este valoros pe site sa fie citit.

Acum, pentru ca asa a fost sa fie-sa se piarda o stea si sa revin, trebuie sa te rog sa ma ierti ca am intrepretat aceasta poezie de dragoste intrun registru oarecum diferit. Stii cum este, atunci cand transmiti un mesaj autentic de iubire, il primeste nu doar Iubitul, ci intreg universul, asa ca a ajuns si la mine, o particula elementara:)
Neutrin

Ai scris tu, odata, de mult, o poezie pentru care ai primit 3 stele si eu te-am criticat.Acum, ai scris o poezie foarte frumoasa si toata lumea tace. De ce oare?
Dar ce importanta are ce fac ceilalti? Important este ce voi face eu. O sa las o stea in semn de recunoastere pentru lumina din templu dar si pentru frumusetea imaginii trupului ramas la poarta.
Imi place imaginea ochilor care ard, pentru ca ei pot sa fie in acelasi timp ai iubitului, ai lui Iisus dar si ochii lui Lucifer. Cred ca asa ne priveste pe fiecare din noi viata si acesta este motivul pentru care poezia ta
m-a \"prins\". Imi place si intoarcerea pe urme de sange spre ce? Spre Sinele pe care noi romanii il numim suflet.
Sunt prea obosita sa iau fiecare vers si sa-ti explic
\"inrun eseu\" cat imi este de aproape si cat de bine imi face mie poezia in care ma regasesc.
Multumesc!

Nu ma gandeam sa-mi scrii o poezie de multumire. Ma gandeam sa reincepi sa postezi pe pagina ta.

Am marea rugaminte sa-ti exprimi multumirea printro poezie pe care s-o postezi pe pagina ta.
PS: Vezi ca ti-am raspuns pe gmail. Sper ca raspunsul sa fiiajuns la tine.

Ma bucur ca acest anunt a fost recomandat. Intradevar, parintele Ghelasie este una dintre cele mai intresante voci prin care Dumnezeu a vorbit credinciosilor din Romania.
Cartile Sfintiei Sale chiar daca trebuie citite cu dictionarul alaturi, sunt extrem de utile pentru cel ce isi doreste sa gaseasca puterea de a merge pe calea cea ingusta.
Dumnezeu sa-l pomeneasca pe Parintele Ghelasie si pentru rugaciunile- pe care cu siguranta le rosteste si acum pentru noi- sa ne ierte si noua pacatele noastre.

In primul rand, felicitari pentru ca ati avut generozitatea de a aminti agonistilor-printre care se numara si dl. Negoescu-ca poezia lui Tudor a dat din nou din aripi intrun exercitiu nemurire.
In al doilea rand, multumiri pentru selectia de versuri si
minutiozitatea cu care ati disecat poezia lui Tudor incercand sa ni-l \"prezentati\" si noua celor care i-am citit mai putine poeziile.
In al treilea rand, iertare pentru calitatea acestui comentariu dar sunt extrem de obosita.
Promit ca intro buna zi, sa revin cu un comm mai pertinent.
Pana atunci imi iau la revedere de la cititorii dvs. si ai lui Tudor citandu-l:

Atentiune! Pregătiti-vă de atac!

Descărcati armele!

Intoarceti-vă cu spatele

la dusmani!

La atac, inapoi! (Si astfel,

căzindu-le in spate,

ii vom lua prin surprindere

peste douăzeci de ani!)

Ma bucur ca mi-ai raspuns mai ales acum cand citesc cronica Valeriei Manta Taicutu care vorbeste despre un volum de versuri intitulat Cocorii de hartie ai plictisului.
O sa-ti raspund pentru ca nu sunt chiar atat de suspicioasa, pe cat par. Ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai da si un nr de telefon la care poti fi contactat.
Multumesc,
carmen

1.am scris un \"un\" in plus.
2.nu stiu daca este corect sa apun acest follow up sau aceasta follow up. poate ma lumineaza cineva.

Tu ii faci o vizita domnului Mihut si el nu este acasa sa ne serveasca cu un un comentariu din care sa aflam daca acest follow up i-a placut, sau nu.

Mai sa fie. Nicioadata nu nu l-am asociat pe Mircea cu Ghilgames, dar, cine stie, poate Viorel are dreptate:)

Te rog mult sa-mi confirmi pe AGONIA, daca e-mailul primit de mine astazi 21 Nov 2006, pe adresa publicata pe Timpul, este de la tine sau nu. Nu as dori sa raspund unei persoane care se foloseste de numele tau.
Multumesc anticipat,
Carmen

Venind intro seara de de iarna acasa, cand tot orasul era minunat pentru ca era acoperit de prima zapada, nu Venind intro seara de minunata de iarna acasa, cand tot orasul era minunat pentru ca era acoperit de prima zapada
ma retine, nu ma retin
oamneii, nu oamneii
aceasta, nu acesta
Iertare, scriu de la birou in mare viteza, daca mai sunt si alte greseli le corectezi tu.

Mircea, poezia acesta este o urmasa demna a: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/215028/index.html si merita felicitari si steluta. Are caldura, are story, are cel putin 2 niveluri de interpretare. La prima lectura
m-a teleportat, nu in universul copilariei ci in ultima etapa a tineretii cand lucrurile puteau sa ma induioseze. Venind intro seara de minunata de iarna acasa, cand tot orasul era minunat pentru ca era acoperit de prima zapada, prin fata masinii, a trecut o catelusa care-si purta in bot puiul mort. La a doua lectura m-a teleportat universul copilariei ideale in care copilul este inconjurat de prieteni vii. Eu- recunosc-, nu am avut prieten decat o gaina nebuna, asa ca nu am o relatie prea buna cu animalutele, dar pot sa empatizez cu personajul din poezia ta-personaj pe care-l vom numi pui de om. Totusi,ceea ce ma retin, acum pe pagina acesta nu este povestea copilului ci povestea omului, care, mai devreme sau mai tarziu se desparte de instincte, simbolizate prin caine si descopera adevaratele valori, sau comunicarea cu oamneii. Cine sunt oamenii? Cei care au depasit universul copilariei si au inceput sa faca diferenta dintre ce este al Cezarului si ce este al lui Dumnezeu. Poate de aceea mama nu avea lacrimi. Mama Sofia stie adevarul.

CMV este un personaj deopotriva real si imaginar.
Sunt reala pentru ca numele pe care-l folosesc este cel din buletin si pentru ca nu ma ascund in spatele unui avatar, ci ma comport pe site asa cum ma port si-n viata de zi cu zi. Urasc minciuna, micile/mari rautati si compromisuri si platesc cu drag pretul de a nu ma inregimenta si de a crede ca don Quijote avea dreptate cand vedea fata nevazuta a lumii si se comporta ca atare. La fel ca Don Quijote, mai ma si insel.
Sunt si un personaj imaginar, nu in sens bovarian ci pentru ca universul meu este un turn de fildes in care ma simt excelent. Cred in poezia mea si in functia purificatoare a artei. Cred ca cei mai buni prieteni ai omului sunt cartile. Cred in simboluri si puterea lor tamaduitoare. Cred in vise ca instrument de cunoastere jungian. Cred ca viata este vesnica si mai devreme sau mai tarziu, toti vom avea privilegiul sa cunoastem adevaratele valori si as nu ne mai intoarcem in invelisul de carne. Atunci cand sunt intre oameni, nu ma simt neaparat confortabil pentru ca trebuie sa \"socializez\" Datorez ceea ce sunt unor oameni ingrozitori -care au fost atat de \"rai\" incat m-au obligat sa progresez!- dar si unor oameni minunati care in momentele de rascruce mi-au fost trimisi de Dumnezeu.
Si uni zeu egiptean, respectiv lui Anubis, ii sunt datoare. Sunt un personaj mai degraba selenar decat liminos si traiesc drama dar si bucuria de a fi concomitent si vie si moarta.
Ce inseamna pentru mine Anubis: \"cu moartea pre moarte calcand\". De ce ii datorez foarte mult ? Pentru ca pe urmele lui, am ajuns la Iisus.
Evident, ca sunt multe alte lucruri de spus, dar cele 4 minute de sinceritate au fost depasite.