carmen mihaela visalon

Cand am postat poezia nu am specificat ca versurile iti apartin, dupa care, in 5 min, am dat si link.
Daca vrei, pun linku-ul precizarea la inceputul poeziei.
Multumesc pentru intelegere si generozitate.


dialog cu umbra mea
poezie [ ]



- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de carmen mihaela visalon [neutrin]

2007-02-22 | |



\"desprinsă de umbra mea
ies din pereții abrupți
mă scutur de laturi și muchii
și mă ridic în întâmpinarea ploii
rotindu-mă spre adâncuri
spre primul cerc*\"
întrebandu-mă:
\"Mai am sau nu mai am nivelul 105?\"
O voce-mi raspunde:
\"Până să scrii poezia aceasta, parcă aveai\"
\"Atunci, spun eu, de ce comentariile mele apar cu atâta întarziere?\"
\"Ei și tu, te faci că ai uitat, de-a lungul timpului ai îndrăznit să:
1.spui ce gândești
2.spui ce gândești
3.spui ce gândești
nu ai făcut plecăciuni
ai dat o stea nemotivătă
ai scris prea multe comentarii și tot atâtea erate
și nici nu ești așa de talenată ca restul poeților de pe site
așa să știi, dear CMV,
iar dacă nu mă crezi întreabă-i pe specialiști\"

___________
* versurile scrise cu italice, apartin dlui Mahmoud Djamal
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/233338/index.html
ele au fost postate fara acordul autorului, motiv pentru care îmi cer iertare.

Ma bucur, de \"vietatea\" creierului meu, pentru ca daca m-ar fi bucurat nivelul nu ma apucam sa-i dau stele lui Barac, etc,etc.
Dar, ma enerveaza ca toate comentariile mele apar cu intarziere, textele imi sunt verificate si para verificate, asa cum ma deranjeaza ca un editor a gasit de cuviinta sa ma penalizeze pe mine pentru 1 abatere, in timp ce siteul este plin de stelute acordate cu motivatii care nu au nici in clin nici in maneca cu poezia.
Si ma mai enerveaza ca la recomandate ajung tot felul de texte mai mult sau mai putin valoroase atunci, in timp ce poeti buni sau texte bune sunt ignorate.
Daca tot suntem un atelier si daca tot avem privilegiul sa avem printre noi niste specialisti, as vrea sa vad cum, acestia ii ajuta pe poetii buni sa iasa in fata cu cele mai reusite creatii si cum ne ajuta si pe noi \"astia\" mai putin haruiti sa crestem.

PS1: Comentezi?
PS2: Ai vazut, eu pe textele tale mi-am spus parerea mereu cu sinceritate, chiar daca te-ai suparat de multe ori pe mine
PS3: Si eu am vazut ca nu mi-ai purtat pica, deci si \"TU\" aveti CREIERU\' DEGRABA GANDITORIU\"

Am imprumutat vresurile dvs si le-am postat la inceputul unei file de jurnal pe care o voi sterge dupa ce o sa-mi treaca un pic supararea pe un fenomen pe care nu-l inteleg.
Daca va deranjeaza \"imprumutul\" fara sa am acceptul semnatarului, va rog sa-mi spuneti si voi sterge textul. Daca nu, promit sa-l sterg maine sau peste cateva zile.
Multumesc,

Am o sugestie, dar nu pot sa dau o explicatie si din lipsa de timp si pentru ca ar trebui sa \"depoetizez\" ceea ce propun:

desprins de umbra mea
ies din pereții abrupți
mă scutur de laturi și muchii
furtunos
mă ridic în întâmpinarea ploii
rotindu-mă spre adâncuri
spre primul cerc.

Apele sub fum
poezie [ ]
Comentariu repostat


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de carmen mihaela visalon [neutrin]

2007-02-21 | |



Follow-up:
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/232960/index.html

Text:

\"Apele sub fum-
în apriga văpaie
o cruce de lemn.\"
de Mahmoud Djamal

Mai devreme, am scris un comm, la textul de mai sus, comentariu care s-a pierdut. În el supuneam că, poezia aceasta îmi este foarte dragă. Pentru că este \"inmbărbătătoare*\". Mie-ea-poezia-îmi sugerează mântuirea prin cruce. Evident, s-ar putea să mă înșel, dar, profit de procentul de 90%, acordat de dvs., domnule Mahmoud Djamal, cititorului și încerc să explic ce înțeleg prin \"mântuirea prin cruce.\" Crucea, nu este neapărat un simbol creștin. Crucea noastră cea de toate zilele este viața noastră, în care, noi înșine, sau Karma, acumulată de bunăvoie și nesiliți de nimeni ne mai bate câte un piron sub forma unei încercări. Atunci când,
ne-am decis să ne eliberam, ne ardem \"crucea\", lăsând suferința să ne purifice și dincolo de fum, apa vieții, ne vindecă rănile de orice fel. Asta se cheamă eliberare sau iluminare. Pe ea nu o poți învăța din cărți. Dar, mistica sufită, mistica evreiască, mistica creștină, mistica hindusă, taiostă, etc., etc. vorbesc despre ea.
_________________
* nu cautați cuvântul în dicționar, l-am inventat acum.
**Precizare: acest comm va fi șters de pe pagina de mea, imediat ce el va putea fi postat pe pagina autorului pe care am încercat să-l comentez.

o noua fiinta eu=tu, nu o fiintei eu=tu.

erata:
Daca imi permiti; nu, Daca, imi permiti

+
Mo,
lasă-te moale
în burta cârtiței de pământ care
iată
a înghițit cerul
si zbori

*
Draga Mo,
Nu stiu de ce prima strofa ma duce cu gandul la fenomenele magnetice demonstrate copiilor cu ajutorul pilituirii de fier.
Parca te/ma vad acoperita de o pagina alba-timpul uitarii-reconfigurand, prin magnetismul fiecarei noi respiratii, o fiintei eu=tu.

Din nou ai publicat un text care ma face sa te iubesc mai tare chiar daca, sunt si 1001 de motive, pentru care nu te pot suferi.
Imi place pozitionarea ta inlauntrul si in afara cartitei, si care subrezind pamantul, subrezeste prin analogie si chipul de lut, dand sanse reale fetei sa exprime ce simte.
Daca, imi permiti as renunta la FATO, pentru ca suna vulgar. As spune, asa:
\"MO, nu contează ce simți
și chiar îmi răsună în minte MO nu contează ce simți\"

Din acest moment dialogul cu tine a incetat. Nu-mi plac obraznicile ieftine. Multumesc,

Mihai Tita,
Sincer, ma uimeste lipsa ta de educatie.
Tot sincer, la intrebarea malitioasa, am sa-ti raspund, nu. La varsta tineretii, eu, desi eram sfatuita de toti profesorii sa ma apuc de scris si sa-mi trimit poeziile si piesele de teatru la reviste si edituri le rupeam. Stii de ce? Pentru ca il citeam pe Nichita, pentru ca mergeam la cinamatograf si-l vedeam pe Mihalkov, pentru ca citeam si reciteam Fratii Karamazov, etc, etc.
Dar, la varsta ta nu ai cum sa intelegi aceste lucruri,

Adrian,
Intre a crede in \"Bine, Frumos si Adevar\" si a consuma dulcegarii este o mare diferenta, pe care, atunci cand o sa cresti mare, o sa o intelegi. Din nefericire, in cazul textului de fata, nu subiectul sau tema este hiba ci realizarea. Este lipsita de dramatism.
Oricum, critica nu era la adresa ta, ci la adresa editorilor care au considerat ca noi, autorii de pe Agonia, avem nevoie sa ne fie recomandat asa un text. Recomandat pentru ce? Este din cale afara de original, Lasa-ma sa cred ca nu. Are o constructie impecabila? Nu. Are o alta calitate care sa-l recomnade? Poate? Poate nu ma prind eu, si cel care i-a pus steluta rosie va veni si o sa-mi explice.
Marian,
Multumesc.

Ce este acest text? O insemnare din ciclul: educatie sentimentala, acnee si transport in comun?

Tu nici nu exiști. Ești doar
o imagine care, la urmă, îl va înghiți
pe cel ce a creat-o.

Sunt onorata pentru ca te cunosc. Sunt onorata pentru tot ceea ce am invatat de la tine. Sunt fericita pentru ca nu faci rabat de la poezie si iti inmultesti talantul incapatanandu-te sa scrii poezie, nu versuri cvasi comerciale.

Sunt bucurii care ne apartin tuturor. Una dintre ele este aceasta.
Sunt tristeti pe care le impartasim cu totii. Una dintre ele este chiar cea enuntata in titlul acetui comentariu.
Multumesc Corneliu pentru informatie. Sper ca textul tau sa primesca stlutele galbene si rosii pe care le merita.

La multi ani.

</B>reincarnari, nu reicarnari:)

am să găsesc casa
cu drumurile nebătute întoarse-n urme
bătute-n pereți
în ferestre anotimpurile or să aibă alt chip

Mircea,
Daca ai vrut sa lasi un semn de pace, atunci, sunt bine. Daca ai vrut sa te alegi cu niscai colaci, nuci si mere, afla ca mai este pana la Craciun. Acum vine Pastele, si de nu ma insel este perioda udatului? Stii obiceiul, baietii umbla din casa in cas si le stropesc pe femei cu parfum. Ele ii invita la o palinca.
Daca ai vrut sa lasi un semn de razboi, atunci voi aduna raurile si ramurile care au ramas pe pajistea cu umbre.
Marian,
Da. Am vrut sa scriu o poezie despre mine. Nu neaparat ironica. Mai curand trista. Ce este mai trist decat sa scoti din scrinul cu amintiri, un personaj sinucis, sa-l umfli ca pe o saltea pneumatica, si sa te asezi pe el, plutind asa in deriva pe albastrele ape a fi sau a nu fi?

Nici nu-ti poti imagina cat de mult imi place haiku-ul tau,
pentru ca este deopotriva banal-un instantaneu ca oricare altul- si extraordinar: toti suntem pescarii, care dimineata, ne intoarcem de pe marea viselor care nu ne aprtin(?) la tarmul vietii pentru a mai parcurge un sir de incercari.