carmen mihaela visalon

Frumoasa imaginea mamei cu cerul plangandu-i in brate.

Stii care este marele tau talent?
Reusesti sa-i inoculezi cititorului senzatia aceea speciala, denumita generic \"deja vu\". Este si bine este si rau. Din momentunul in care are loc transferul de personalitate, ai castigat. Din nefericire, ai si pierdut, pentru ca un cititor sentimental nu mai poate sa fie critic.

La mai mare, adica la Bicuță\'s Nght Club:)

Nu as fi scris aceste randuri daca poezia ta nu ar fi fost o exceptie fata de toate pretiozitatile care se publica in aceste zile.
Primele versuri sunt intradevar remarcabile pentru ca ating simultan starea \"celui care priveste\" si a \"celui privit\" pintr-o invocatie imposibil de circuscris unui timp si spatiu mundan. Intalnirea cu Dumnezeu privita ca o experienta totala, deci ultima, ca o cadere in urcare este surprinzatoare prin personalizarea si universalizarea sa.
Si chiar daca cea de-a doua strofa si titlul ar putea fi imbunatatie, pentru final pe care il percep ca pe un epitaf scris pentru toate fetele frumoase care la un moment dat devin vesnice si pentru prima strofa, te felicit si il felcit si pe Bogdan fara luminita caruia nu te-as fi descoperit.
Cred ca prietena ta, acolo pe aripi de inger se racoreste si cu adierea curata a versurilor tale, care ai reusit prin poezia acesta sa ne transmiti vestea nemortii.

Reverie de iarna
poezie de Carmen Visalon, 2007-12-26 | |

la noi este chiciură ca într-un peisaj de Bacovia
o capitală înghețată în smog
doar pomii sunt vii și cei doi guguștuci
ce-și curăță cuminți păduchii lor păsărești pe balustrada balconului
undeva, departe, Istenem, Istenem,
între Târgu Mureș și țara lui Mozart
răsună un cântec de dor
unu doi trei, unu doi trei, plutesc în vals
o femeie cu zăpada pe umeri
și un sculptorpoet
mic și frumos ca un prunc
coborât în iesle să aducă vestea
iertării
iubirii
vieții fără de moarte și
tinereții veșnice

Mircea, uite ca iar am facut o exceptie si am lasat cateva randuri pe acest site, de dragul tau, dar mai ales al femeii cu zapada pe umeri, pe care, citindu-ti poezia am vazut-o in fata ochilor tinand in brate un bulgare de iubire, botezat Mircea.
Fie ca Pruncul Sfant sa iti ocroteasca familia si dalta si versul tau sa te ajute sa ii slujesti cu iubire mereu.

Pentru ca Ioana este in varf de munte, pe schiuri m-a delegat pe mine sa-ti urez cele de folos sufletului si multa inspiratie in noul an. LA MULTI ANI!

Dragul meu drag,

Hai ca nu este Mosul asa de suparat pe tine si... chiar daca marile poetese ale site-lui sunt un pic nemultumite de ultima ta prestatie artistica, ma sacrific eu si fac o noua exceptie, ca doar o data este Craciunul.

hai să ne cumpărăm o bicicletă
și două pachete de țigări light
chiar acum
înainte ca războiul rece să fi luat sfârșit
și tinerii de la Polul Nord să emigreze în United States of America
hai să ne mințim frumos
imaginându-ne Parisul ca pe un oraș în plină glorie
și după plecarea gărbită a pictorilor refuzați
hai să facem un excercițiu de sinceritate mințindu-ne fățiș
în timp ce alunecăm pe poante
eu, în adieri de tul purpuriu
tu, în colanți albaștri petrol
petrol am zis?
hai să ne cumpărăm un transatlantic
și să visăm până când
oceanul de foc va fi răscolit de cea mai aprigă furtună
și Pruncul Cel Sfant se va naște în iesle ordonând
păsării de lut să învie
și valurilor să amuțească
hai, hai hai să cântam în cor
O ce veste minunată…

PS: Mircea draga, sa stii ca acest colind a fost scris pentru Zabet, pe al carui blog am gasit o fotografie super:
http://culturejamming.wordpress.com/2007/12/13/trembling-grace/#comment-2

Sper ca nu te superi ca m-am hotarat sa ti-l daruiesc si tie:)

Ioana, tu esti o fiinta foarte generoasa. Altfel, dupa aceasta lunga absenta nu ai fi publicat pe Agonia unul dintre cele mai bune texte ale tale. Evident ca, daca vei scrie acel roman, pe care il tot astept, \"Nerusinare\" ar putea sa fie inceputul perfect. Indraznesc chiar sa merg mai departe cu presupunerile si sa spun ca \"limba ta\"-cu radacini adanci in \"mult e dulce si frumoasa/limba...\" are sanse sa functioneze pe principiul sabii lui Damocles, adica sa exorcizeze si sa curete pacatul originar, pentru ca altfel nu ai fi aruncat marul in gradina cu platini.
Pe scurt, chiar daca nu ma astept la o continuare cuminte, ma astept la un \"va urma\" de valoare estetica care prin frumusetea stilului si profunzimea mesajului sa demonstreze ca BINELE, FRUMOSUL si ADEVARUL triumfa si sarpele nu este altceva decat un slujitor al lui Dumnezeu, care imbatat cu apa, ne targe in valtoare pana ajungem sa traim TAINA NASTERII PRUNCULUI IISUS si mai departe toate celelate taine si fericiri.
Primeste deci umilele mele laude si un colind.

PS: Profit de ocazie si de aceasta noua exceptie pentru a ura un Craciun fericit tuturor poetilor si scriitorilor de pe acest site si un an nou plin de inspiratie.

O urare speciala am pentru TINE, MONICA FAGETEAN, TANIA COZIANU, MARIA BALAN, GETA ADAM, BIANCA GOEAN, HANA, MAGDALENA DALE,ELENA TOMA, ERIKA KELLER, NAN FLORIAN, ADRIAN GRAUENFELS, MIRCEA LACATUS, MAHMOUD DJAMAL, IOAN MIRCEA POPOVICI, DANIEL D MARIN, FlORIN BRATU, ANDU MOLDOVEANU, GORZO, Marin Gabriela, NEGRU VLADIMIR,DORUN, M. Sandru: \"Sanatate, cele de folos sufletului si LA MULTI ANI!
De ce v-am scris numele cu majuscula? Pentru ca asa sunt ele intiparite in memoria mea.

Djamal,

Pentru ca neantizarea este una din temele mele preferate, fac o exceptie si las un comm., aruncand cu pietre in intunericul uitarii.

Daca nu ar fi plina de intamplari aparent nemeritate, viata asta pe care o traim inainte de a ne fi nascut ar fi o experienta minunata.

Prilejul de a ne inchina de 5 ori pe zi dar si bucuria de a intalni poeti autentici pe paginile carora simti nevoia sa te intorci este o compensare a lipsei de masura a timpului si a supliciului de a intalni fiinte marunte sau de a ne desparti de fiinte minunate.

Si pentru ca a venit vb de poezie, te anunt ca ti-am furat niste versuri si le-am postat pe blogul meu.

http://visalon.wordpress.com/2007/11/26/dialoguri-poetice-on-line-mahmoud-djamal/

Sper sa nu te superi si sa ma lasi sa recidivez.
Numai bine, sanatate si inspiratie:)]
Carmen

Draga Pasadia,
Te anunt oficial ca, ti-am furat poezia si am pus-o pe prima pagina pe un blog dedicat lui Nichita:
http://carmenmihaelavisalon.wordpress.com/
...si pentru ca furtul sa fie complet am hotarat sa o postez si pe
http://carmenmihaelavisalon.wordpress.com/iarta-ma-nichita/
Sper sa nu te superi prea tare.

multuemesc, nu pentru ca ai facut schimbarea ci pentru ca pentru prima oara mi-ai raspuns la o sugestie altfel decat formal.
de obicei, publicai ceva de genul: cu respect, multumesc, drag...

Cand am spus ca as renuna la verzi si fumurii, nu m-am referit si la titlu, care trebuie sa ramana asa: Aripi Fumurii.

Iar ai scris o poezie de colectie, chiar daca adjectivele de culoare nu ar trebui inserate.

mircea, hai sa ne jucam de-a cuvintele
pe o pagina la fel de curata precum
apa din pocalul BATRNULUI
sa uitam de baietii cu bate
si legea pumnului
hai sa ne trezim din somnul ratiunii
si sa visam ziua in care
TATA, se va intoarce acasa
si ne va:
copii, locul asta este lipsit de noroc,
de mine vom pleca in orasul unde
profesorii nu pun copii pe coji de nuca
ei ii poarta pe umeri
pentru ca poezia este firava si trebuie ocrotita

hai sa avem puterea de a ierta
ura celor care pun sarma ghimpata
in jurul padurii
si ori de cate ori vom trage cu sageata in nori
sa o facem precum getii
daramand zeii
pentru a ajunge la DUMNEZEU

PS: Typo- Dumnezeu se scrie cu lietara mare, parca ti-am mai spus, nu????

nicio, nu nici o
pentru restul gresealelor mele imi cer scuze, dar am o gramada de lucruri de rezolvat si nu am privilegiul vacantelor de 3+ plus nenunarate saptamani si nici nu lucrez 3-4 ore pe zi, ci 14.

Marile capodopere ale poeziei au fost creatii orale. Ele au fost recitate sau cantate. Dupa secole de transmitere prin viu grai, s-a ajuns la nevoia consemnarii lor in scris.
Multe dintre manuscrise au grseli. Inclusiv textele sacre. Ceea ce nu le face mai putin valoaroase nici dpdv literar, nici dpdv spiritual. Dumnevoastra, in calitate de profesor de limba si literatura romana ar trebui sa stiti ca istoria literaturii romane este plina de manuscrise in care figureaza greseli de ortografie, pentru ca, intre viteza gandului si cea a pixului este o diferenta.
Nichita isi dicta poemele.
Eminescu nu era as la ortografie.
Ei si?
Sunt poemele lor ami putin valoaroase decat ale nu stiu carui corector de texte care nu a gresit nici o litera in viata lui?
Carti publicate de edituri de renume, care au corectori avizati, apar cu greseli.
Deci, dorinta dvs. ca sa ne transformati din scritori in
copii, pe extemporalul carora scrieti 4 si o chemeti si pe mama la scoala, este un pic deplasata.
Evident, scritorii de pe Agonia, nu sunt risi, Eminescu sau Stanescu si nu pot sa ceara de la dvs intelegere dar, chiar daca exista un regulament, se poate exprima o parere de imbunatatire a lui.
PARERAE MEA ESTE ca, cine descopera un TYPOS il poate corecta, in cazul in care se doreste, ca absolut fiecare pagina sa fie redactata perfect.
Personal, am spus si repet: sunt interesata de POEZIE, de forma si nu de fond. PENTRU forma, exista programe de corectatre pe care le-ati putea folosi. Eu pot sa citesc si fara diacritice.
In plus, imi amintesc cum la un moment dat, mi-ati refuzat un text pentru ca nu avea diacritice, dupa care ati pus personal diacritice si l-at lasat sa apara pe site in scopul de a ma face praf. daca ati uitat despre ce e vb. o sa caut textul despre poezia Ioanei Barac si o sa va prezint istora la care fac referire.
Pe scurt: sunt sigura ca prezenta mea pe acest site va deranjaza, pentru ca nu sunt obedienta si imi asum riscul de a fi sanctionata, dar nu pot sa va permit sa ne tratati ca pe niste copii.
Eu personal nu am privilegiul de a ma dedica poeziei pentru ca am obligatii care presupun 14-16 ore de munca zilnic: public brosuri, articole in presa, machete, sponsorizez evenimente, etc. Cat timp credeti ca am pentru a ma ocupa de corectura de texte?
Repet deci propunera: EDITORUL CARE DESCOPERA O GRESEALA SA O CORECTEZE PE LOC si inchei asigurandu-va de distinsa mea consideratie:)

Daca imi spuneti ce anume a fost jignitor in comentaruiul meu imi voi cere scuze public.
L-am jignit pe dl Popa? Nu cred. L-am jignit pe dl Mihalache, pentru ca i-am reprosat ca incurajeaza poeme minore?, daca da, astpet sa ma intrebe de ce am facut acesta afirmatie si ii voi exemplifica punctual, ce poeme mici a incurajat si ce poeme mari a ratat.
De ce am facut aceste reprosuri? Pentru ca atat pe domnul Popa cat si pe domnul Mihalache ii consider autori cu discernamat, care stiu sa primeasca si laudele si criticile formulate civilizat.
Cu dvs, daca nu m-ar fi obligat formularea obraznica si nevenita: \"atotstiutoarea\" nu as fi inceput un dialog. De ce? Pentru ca v-am urmarit activitatea de pe site si chiar daca la inceput, mi-au placut unele poezii si v-am incurajat, la scurt timp, am intels ca gusturile literare si valorile noastre morale sunt diferite.
Am intrat vreodata, sa va jignesc?
Acum, pentru ca tot a venit vorba de jigniri, cum credeti ca se simte un poet bun cand este ignorat in timp ce altii sunt osanati?
Si cum credeti ca ne simtim noi, toti cei care de-a lungul anilor am publicat pe Agonia, cand vedem ca audienta siteului scade si poetii buni pleaca?
Nu va obositi sa-mi raspundeti pentru ca nu veti avea argumente mai tari decat ceea ce se poate demonstra statistic prin o analiza a indicatorilor de ordin cantitativ: nr de vizitatori, poezii postate, comentarii postate in perioada Ianuarie-Iunie 2007, Ianuarie-Iunie 2006, Ianuarie-Iunie 2005.
Doriti sa continuam dialogul sau ne intoarcem fiecare la poeziile si comentaeriile noastre si ne incercam sa dialogam cu seriozitate?

Ai dreptate chiar daca finalul ar trebui modificat:
sunt singurul cersetor sarac din cetate

sau, si mai bine decat sa modifici finalul ai renunta la primele strofe si ai scrie un minipoem:

Poetul

Unicul cersetor sarac din cetate.

Stiam ca o vei lasa asa cum este si nu-i bai, bai o sa fie daca nu-mi vei explica rostul adjectivului voalate?

LA, tu ai inceput sa scrii poezii inainte sa citesti povesti?

Lakatus,
Stii exista doua feluri de oameni: \"distrugatorii\" si \"constructorii\". Chestia asta cu \"refuzat pentru corectura\" mi se pare hilara. Pai, daca cineva a descoperit greselile, atunci de ce nu le corecteaza? Exista, si o explicatie, nu le corecteaza pentru ca este mai usor sa ai o atitudine distructiva decat una constructiva, e mai cool sa fii fitos si important decat sa fii om. Pe de alta parte, de ce sa iti apara poezia?, daca te remarca vreun critic important sau vreo editura? Important este ca remarcati sa fie doar cei care au cu adevarat talent:)))