Iarta-ma Nichita

Pasadia,
Am citit cu mare drag \"Iarta-ma N.\" si mi-am amintit de-o intamplare din vremea cand ingerii mai bantuiau pe Calea Victoriei insotindul pe H.N.Un amic
de-al meu, a venit intr-o seara si mi-a zis:\"Hai la Marul de Aur, ti-l voi prezenta pe Nichita.\", \"Nu vin, n-am chef!\", i-am raspuns agasata de toti cunoscutii care-l stiau pe Poet si se ofereau \"sa-l prezinte\".\"De ce?, nu spuneai tu ca, etc, etc,\", Ba da, dar n-am pofta sa ma indragostesc de singurul barbat pe care-l iubesc\".
Minteam evident, imi era frica. Frica...pentru ca trebuie sa fii la fel de pur ca zeii ca sa-i poti privi fata catre fata ...Frica ca voi vedea si halatul pe care-l imbraca in casa de pe pamanat...Frica pentru ca: \"i-am batut in palme/toate calitatile pe care i le ceream/si toate defectele pe care nu le avea.\" Frica de frica.
Pe scurt, tare mult mi-a placut sa-l revad pe BOURUL albastru si mi-a mai placut mie finalul:
\"De unde sa stiu eu neNichita fiind/cat de mult te durea poezia.\"
Multumesc.

Draga Pasadia,
Te anunt oficial ca, ti-am furat poezia si am pus-o pe prima pagina pe un blog dedicat lui Nichita:
http://carmenmihaelavisalon.wordpress.com/
...si pentru ca furtul sa fie complet am hotarat sa o postez si pe
http://carmenmihaelavisalon.wordpress.com/iarta-ma-nichita/
Sper sa nu te superi prea tare.