Poezie
Iarta-ma Nichita
1 min lectură·
Mediu
Iarta-ma Nichita
Eram copil
cand l-am zeificat pe Nichita.
Ceva mai tarziu
l-am ridicat pe cruce
si i-am batut in palme
toate calitatile pe care i le ceream
si toate defectele pe care nu le avea.
Cu toata forta inocentei mele
ii strigam:
spune-mi ca tu nu mananci,
ca tu nu urinezi,
ca defecatia straina iti este.
Spune-mi.
Spune-mi ca tu nu te duci la femei,
spune-mi ca esti doar creier,
ca esti de esenta divina,
un inger poate.
Spune-mi.
Tu n-ai gura pentru baut;
Boule!
Intre timp am mai imbatranit,
spre deosebire de zei,
noi oamenii imbatranim deseori.
Acum …
Iarta-ma Nichita,
iarta-ma.
Nichita iarta-ma ca ti-am gresit.
De unde sa stiu eu neNichita fiind
cat de mult te durea poezia.
024892
0
Am citit cu mare drag \"Iarta-ma N.\" si mi-am amintit de-o intamplare din vremea cand ingerii mai bantuiau pe Calea Victoriei insotindul pe H.N.Un amic
de-al meu, a venit intr-o seara si mi-a zis:\"Hai la Marul de Aur, ti-l voi prezenta pe Nichita.\", \"Nu vin, n-am chef!\", i-am raspuns agasata de toti cunoscutii care-l stiau pe Poet si se ofereau \"sa-l prezinte\".\"De ce?, nu spuneai tu ca, etc, etc,\", Ba da, dar n-am pofta sa ma indragostesc de singurul barbat pe care-l iubesc\".
Minteam evident, imi era frica. Frica...pentru ca trebuie sa fii la fel de pur ca zeii ca sa-i poti privi fata catre fata ...Frica ca voi vedea si halatul pe care-l imbraca in casa de pe pamanat...Frica pentru ca: \"i-am batut in palme/toate calitatile pe care i le ceream/si toate defectele pe care nu le avea.\" Frica de frica.
Pe scurt, tare mult mi-a placut sa-l revad pe BOURUL albastru si mi-a mai placut mie finalul:
\"De unde sa stiu eu neNichita fiind/cat de mult te durea poezia.\"
Multumesc.