carmen mihaela visalon

\"tu n-ai să vin eu n-am să pleci”sau povestea sarpelui pe “scarile Escher”- pe care s-au aduat laolalta: groapa marianelor, triunghiul bermudelor, Maria Egipteanca, Maria Magdalena, Maria, Nichita, Constantin, Elena, Ion ca sa ne insoteasca, timp de aproximativ 11.034 m, dinspre omul rosu spre circumvolutiunile inimii care bate la usa, purtand in mana dreapta un sarpe de arama, in timp ce noi: “îi urâm pe deschizători”.

n-ai să vii și n-ai să struguri domnule nichita
nu ne putem juca cu negativele după cum ne taie capul
pe traiectoria vinului de la nunta din cana
la cana de lut invartita de roata
dinspre adanc spre neadancuri si mai mari

cred ca, moartea este cel mai bun lucru care i se poate intampla unui om in viata, si toti cei din jur ma acuza ori de pesimism ori de macabrism.
putini oameni, daca excludem sfintii, (deseori desemnati prin prin sintagma: \"atleti ai credintei\"), au capacitatea da a privi cu seninatate, singurul lucru indubitabil si indincibil: marea competitie in care vor \"invinge\" 144.000.000 de suflete.
iti multumesc deci, pentru frumoasa poezie, regal de adevar si umor, dar si pentru ca m-ai facut sa inteleg, de ce este \"moartea\" un eveniment atat de special si de ce ni se intampla atat de rar (cel mult o data la patru ani!); pentru ca atat organizatorii cat si aspirantii la \"podium\"
sa aiba \"ragazul\" de a se pregati corespunzator.
Unii cu tot arsenalul: \"infrstructural\", \"logistic\", \"politienesc\", ceilalti cu tot ceea ce presupune conditia de invingator, respectiv: MEN SANA IN CORPORE SANO!

Habar n-am cum ai reusit sa scrii o poezie cibernetica, care sa-mi placa:)! Bineinteles, ar trebui sa stiu mai multe despre scrierea cifelor in system binar, si despre stelele duble, ca sa fiu impacata ca nu-mi scapa vreun sens. Din nefericire, eu stiu mult prea putin, dar am cateva carti care stiu multe. Una dintre ele este Calea Sufita, aparuta la editura Herald, Bucuresti, in 2001. Pe pagina, poetului meu preferat: Rumi, am gasit o posibila si minunata interpretare a strofei: “Doar odată m-am nenumărat de tine/m-am lipsit de doi/pentru a-i da vidului timp să fie/și să formeze mulțimea fără de care nici noi nu călcăm/peste linii deschise de uimire la ambele capete/cu mai puțin unul”.
Tu si eu-traducerea Stela Tinney-“Fericita clipa cand am stat in odaie/, Tu si eu/In doua forme si cu doua chipuri cu un suflet,Tu si eu./Culoarea gradinii si cantecul pasarilor ne dau/Licoarea nemuririi/In clipa cand passim in livada, Tu si eu/Stelele din ceruri ies sa ne privesca-/Le vom arata chiar Luna, Tu si eu./Tu si eu, fara vreun “Tu” sau “eu”, vom deveni unul prin gustare;/Fericiti la adapost prin vorba goala, Tu si eu./Veselii papagali ai cerului ne vor invidia-/Cand vom rade asa, Tu si eu./Si ce-I mai ciudat, Tu si eu, in acest coltisor…/Suntem deodata si in Irak, si in Khorasan-/Tu si eu.
Intre calculator si Dumnezeu 2 trestii_”doua trestii beau din acelasi rau. Una e goala pe dinauntru, cealalta e trestie de zahar.”-Idres Shah, op. citata, aceiasi traducere. M-am tot gandit care este cea goala O sau 1?

Mihaela,
Poezia imi aduce aminte ca am niste datorii scadente:
\"Descantecul de la mine/Leacul de la Dumnezeu/Fie leacul ori nu fie/Numai plata sa se stie\"(Gorovei), fata de firul de iarba...de luminile lampii...de prizonierii din mierla si sarpe. O citesc si o recitesc...nu cu ochiul, ci cu pleoapa, infiorata de fiorii cantecului fioros al sarpelui mierla.
Multumesc pentru update sau mai corect updatarea semnului de intrebare si jad.

daca tot a fost sa fie, sa ma mai programez inca o data la \"lectia de sadism\", las si un link: http://www.nelepets.com/art/artists/k/Kokoschka-bio.htm si, evident, intreaga mea admiratie,

Florin,

Am incercat sa gasesc o para-solutie/paro-rezolvare.

mă-ntorc în mine ca un val
trimis de verde în ocean
să facă surfing pe un cal
și beau jăratic
din mâna zeului șacal
eu sunt Osiris înfășat
în Nilul alb
de luna de coral
zeiță pusă pe-asamblat
din 14 transe de bărbat
un zeu

Ufff,grea tema pentru acasa mi-ai dat.

Gabriela,
Ma bucur ca ai gentiletea de a trece dincolo de stangaciile textului, si vezi culoarea: verde+rosu=albastru, intrarii in scena a COPIULUI care-l va invinge pe Seth.
Cat despre cal, stii?, in papirusul lui Plutarh, este un paragraf in care, Osiris il pregateste pe Horus pentru lupta cu tenebrosul adversar.Pus sa aleaga un animal care sa-l ajute el opteaza pentru cal. Intrebat why?nu a ales leul, raspunde: \"leul este util, pentru cei care au nevoie de ajutor; in timp ce,calul este util in disperare, pentru infrangerea adversarului aflat in deruta.\"
Cu drag,
P.S: Acum am inteles de ce esti tu atat de generoasa sau generos??? cu mine. Avem vechi prieteni comuni:)

Mare bucurie sa redescopar ca ma citesti si ca iti rupi un timp pretios ca sa-mi dai bice:)Am tot citit si recitit ce-ai scris, si… tare mi-e tema ca ai dreptate, chiar daca uneori-rareori, nu sunt intru totul de acord cu tine.In cazul in speta, observatia este pertinenta: apus, apusa, pusa… Primul apus dispare, si ma ma gandesc(?:)…ce si cum se mai poate schimba. Daca ai vreo sugestie, te rog!, nu ezita sa-mi faci un dar. Si la “facilitatea finalului” o sa reflectez, Poate? il complic putin. Cat despre Barbu, nu stiu daca, sa te aprob sau sa te contrazic. Mi s-a mai facut acesta observatie, de catre un autor drag mie, de pe site. Adevarul este ca nu l-am mai citit pe Barbu, de ani si ani, si nici nu-I stiu pe de rost poeziile. Tot adevarata este si preferinta mea din adolescenta pentru domnia sa. Promit sa-l recitesc cy maximum de seriozitate si daca sunt epigon sa-mi treca. Pana atunci, trebuie sa-ti spun-ce stii deja- Zeul Sacal, nu este Horus, este “Cel ce poarta fesele”...dar... intr-o anumita cheie de lectura el este si cel adunat, chiar daca, in litera si spiritul mitului, Osiris este sotul-cadavru risipit in 14 tainite, cautat dna Luna si reconstruit de Anubis, care realizeaza astfel cea dintai mumie, dupa care Isis in chip de pasare, folosind cuvinte magice ii reda suflarea si ii concepe imaculat un urmas, in persoana lui HORUS, care va redobandi de la Seth mostenirea si isi va razbuna tatal. Acum intorcandu-ma la critica, mai ales dupa ce am tot explicat atat, mai ca-mi vine sa rad, si-ti las un text. Poate am eu ceva din zeLuL & metehnele bucuresteanului de mahala, despre care vorbeste zarifopol, (rog a se WWW-dea ).Gata...dar astept sugesii pentru final: ne ram 14 bucati de osiris, 2 zeite, un personaj cu cap de sacal, si viata...
Sat și mahala:))
http://66.249.93.104/search?q=cache:1_T8xDRER2MJ:biblioteca.euroweb.ro/zarif/registru/satm.htm+osiris&hl=ro&lr=lang_ro
Multumiri pentru critica. Cu drag,

P.s: Verdele, nu vine din rapa Uvedenrode, ci din aruncarea lui Osiris in apa. Se spune ca trupul lui a devenit verde si negru, culorile egiptului.

In primul rand, iertare pentru ca nu am raspuns invitatiei.
In al doilea rand, felicitari pentru colectia de minuni. Am citit de curand un text despre comunicare si cuminecare, al lui Noica, desigur.
Are mare legatura cu ceea ce ai scris tu aici, asa ca voi reveni cu amanunte dupa ce voi reciti eseul la gura sobei.
Cu drag,

Rareori mi s-au scris mie cuvinte atat de nobile ca cele lasate de tine aici.Nu-i de mirare ca, un om frumos are capacitatea de a intui ceea ce eu, nepriceputa cum sunt-Florin are dreptate!!!- doar am incercat sa redau despre Isis. Pana cand ne vom revedea pe pagina TA, iti las, cu mare drag niste site-uri unde te vei putea intalni cu lumea plina de mister a Egiptului. Daca ai insomnii las si traducerea mitului lui Osiris, in versiunea lui Plutarch:
http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/ciho/10.PDF.
ISIS:
http://www.thekeep.org/~kunoichi/kunoichi/themestream/egypt_index.html
Poate vreo imagine sau vreun text te inspira la o replica- care, cu siguranta, va fi la inaltimea lirismului tau, mult mai potrivit cu valurile isiene, decat versurile mele. De-o fi una, de-o fi alta, ne vom revedea in curand la tine acasa. Te rog sa ma astepti cu daruri de cuvant.
Cu drag, Carmen
P.S.: Ai noroc ca nu ne cunoastem mai demult, riscai sa te plicisesc cu un ka, pardon Kg de reply.

Bianca,
Poezia acesta a fost o treapta pe drumul dincolo de spinii scorpionilor. A fost scrisa cu ani in urma, cand, m-am angajat sa sterg de praf firele de nisip pentru a iesi la lumina. Prima oara l-am intalnit intr-un ciob de ceramica pe Anubis, mai departe pe Stainer, Pitagora, Rumi, Heraclit, textele tibetane, “Celebrarile hasidice”, “Celebrarile talmudice”, ca sa ajung din intr-un final la Cernica si sa ma intorc la Pitagora, de unde am pornit mai departe, pe mereu acelesi carari, de fiecare data in alt anotimp...uneori purtand o cruce, alteori fiind purtata in brate...pana ce, intr-o seara tarzie de vara, am ajuns in gradina cu smochini:) Stiu ca tu nu esti de acord cu amestecul credintelor religioase, dar eu, in marile misterii, ma simt acasa, considerand ca religia iubirii a fost ingropata de dogma, si risipita in tainitele Egiptului, pentru a fi redescoperita de marii mistici care apartin luminii indiferent de cine si cum ii confisca si/sau revendica. Nu vreau sa te plictisesc mai ales acum, ci doar sa-ti las o conferinata a lui Stainer, pe care recunosc ca am parcurs-o doar printer randuri. http://66.249.93.104/search?q=cache:Tz6SGkAXeCQJ:www.spiritualrs.net/Conferinte/GA105/GA105_CF02.html+isis&hl=ro&lr=lang_ro
Tema pentru acasa:
De scos ideile principale din paragrafele extrase la \"intamplare\" din conferinta:
“Știința spirituală are misiunea de a reda omenirii simțul spiritual care stabilește o legătură între înțelepciune și sănătate. Să ne reamintim faptele expuse în conferința precedentă, să evocăm imaginea antică la care ne-a trimis tabloul Fecioarei cu pruncul, așa cum a pictat-o Rafael pentru Capela Sixtină – cea a lui Isis cu Horus copil. Să ne amintim inscripția din templul său: „Eu sunt cea care a fost, este și va fi; nici un muritor nu-mi poate ridica vălul\". Exista o relație misterioasă între această zeiță și arta vindecării, în care ea îi iniția pe preoții egipteni. Din ultimele perioade ale acestei antichități ne parvine o relatare aparte asupra lui Isis: în momentele pe care Isis le petrecea printre nemuritori, ea se interesa îndeosebi de sănătatea oamenilor și de arta vindecării.”

“În fața bolnavului adormit în templu apărea imaginea unei femei care naște fără a fi fost fecundată de un muritor, a Fecioarei-Mamă cu pruncul, a zeiței care fusese alături de oameni în timpul Lemuriei, dar care de atunci se ștersese din fața ochilor lor. În Egiptul antic era numită Sacra Isis. Oamenii nu putuseră să o vadă în mod normal pe această Isis decât în vremurile când moartea nu apăruse încă; în starea sa normală de conștiență omul era atunci în compania acestor forme virginale care îl înconjurau și din care se nășteau semenii săi. Atunci când Isis nu a mai fost însoțitoarea vizibilă a oamenilor, atunci când s-a alăturat cercului zeilor, ea a continuat să se intereseze, din înaltul lumii spirituale, de sănătatea oamenilor, după cum spun preoții. Și când omul era pus, într-un mod anormal desigur, ca prin acel somn din templu, în situația de a contempla acea formă străveche, acea sacră Isis, zeița exercita și atunci asupra lui o influentă binefăcătoare, căci ea reprezenta principiul care exista în om înainte ca acesta să fie învăluit de un înveliș muritor. Nici un muritor nu i-a ridicat vălul, căci ea este ființa care „a fost\" atunci când moartea nu pătrunsese încă în lume. Ea își are rădăcinile în eternitate, ea este marea entitate tămăduitoare pe care omenirea o va cuceri iarăși, când se va cufunda din nou în înțelepciunea spirituală.
Ajungem în epoca când s-a produs despărtirea de Soare și de Lună, Soarele luând cu el forțele fecundante, iar Luna pe cele care dau formă – formă perisabilă pentru oameni, dar durabilă pentru zei. Omul a resimțit această diferență în opoziția dintre forțele solare de odinioară și cele care acționau acum. El a resimțit aceste forțe solare în cele ale lui Osiris al egiptenilor. Osiris este forța Soarelui așa cum s-a exercitat ea în cel de al treilea stadiu al evoluției terestre și cum apare în cultul lui Osiris din cea de a treia perioadă postatlanteană. Iar Isis este forța Lunii înainte de a se despărți complet de Pământ, înainte de diviziunea sexelor, atunci când ea acționează încă printr-un mod de reproducere virginal. Luna este imaginea pietrificată a lui Isis care s-a refugiat în ea.
Cu drag, raman in asteptarea prozei uragan.

Bianca,
Incepand de la 18p.m., am avut o presimtire: ca voi gasi ceva special, astazi 27 septembrie, pe pagina acesta.
Nu stiam ca va fi ATAT de frumos, si DE PESCARUS!!!
Las un semn de admiratie pentru autor, si un semn pentru sarbatorita care iubeste trandafirii 19+/- :), cel putin la fel ca Omar.
http://www.violetbooks.com/gal-rubaiyat.html
P.S.: nu am nimic impotriva tortului si sampaniei, evident:)))

A lifetime without Love is of no account

Love is the Water of Life

Drink it down with heart and soul!

Sa fii iubita1
Cu drag,

El e la & El e aici-El al patrulea nume divin, despre care Papus spunea: \"sephira lui este Hesed-inseamna har, sceptru si mana dreapta..adica adevarata imparatie, in care femeile sunt patimas imbracate in nonculori. \"El, influenteaza prin ordinul Domniilor, asupra suprafetei lui Jupiter si formeza reprezentarile corpurilor, impartind tuturor oamenilor indurare si dreptate pasnica. Inteligenta sa particulara se numeste Tsadkiel, protectorul lui Abraham. Cat despre El,Ela- iș+ișA-, indraznesc, cerandu-mi iertare, sa fac o referire la Evangheliile Gnostice...si la un text numit: TUNETUL, mintea desavarsita- rostit cu vocea unei puteri divine feminine.
\"Caci eu sunt cea dintai si cea de pe urama
Eu sunt cea cinstita si cea dispretuita
Eu sunt tarfa si sfanta
Eu sunt fecioara si sotia
Eu sunt cea sterpa si multi sunt fii mei
Eu sunt tacerea ce de neinteles...
Eu sunt rostirea numelui meu.\"
(traducerea Walter Fotescu, Elaine Pagels, Evangheliile Gnostice, Editura Herald, Bucuresti)
Ce sa fac daca eu asta am vazut in zborul versurilor tale-un arahanghel sau poate....

Ela,
Pentru mine daca nu mai ploua, e rost de un legamant: de un curcubeu, de un arhanghel: te-aș opri un minut să-ți scutur umerii înmarmorați/se vor sparge de ei uneori privirile femeilor pătimașe\".
Sans Fin

Nu numai ca te caut, dar te si astept in furtuni...dincolo de firul de iarba albastra...

o ciuta cu ochii violet
Flore de colt
Tu

Plec in soapta:)

La iubirea cu H, m-am gandit eu, si mai putin la geneza si urmarile zilei a 6-a. De fapt, nu este corect sa spun m-am gandit ci a rabufnit de undeva imaginea pasarii Garuda, despre al carei simbolism mi-ar placea sa stiu mai mult. Este animalul pe acre calatoreste Visnu, \"si este figurat print-o pasare de prada cu chip de om\". Este marele dusman al serpilor..._de ce, am asociat, eu, umbra cu sarpele?, chiar nu stiu...Iti copiez, fragmenatat un citat din dictionarul de simboluri: \"Psihanalistul ar putea descoperi in pasarea cu acp de om... imagine inconstientului sufocat de ratiune.\" Iertare daca am inteles aiurea si multumiri pentru raspuns, si poezia din tine.

Uneori oamenii, alteori umbra, de cele mai multe ori lumina, pe care am botezat-o pasare Garuda, sau uroboros, de ce atitea nume, pentru un singur cuvant, de ce doar amintirea? de ce?
Si totusi iubirea, si totusi, dupa ce am citit, de 3 ori si mai bine,trebuie sa fiu sincera si sa-ti spun: \"nu inteleg ce-i cu primul an de cuvinte intoarse?\"

Eu nu sunt altceva
decat o pata de sange
care vorbeste
(autoportret-nichita stanescu)

Parca ieri, zarindu-te pe motocicleta, mi-am amintit de EL si de el, de „legea romana-lex, lego-legere- a aduna semnele, a citi-culegi literele spuneau tipografii, spre deodebire de mos, obiceiuri moravuri”*: „aproape ca o seringă de câteva miligrame și unică folosință”

Uff, uff, yff, vorba lui Tu* de la Paltinis:” la romani ai impresia ca legea leaga-nota mea„sa-ti triasca Frantuzoaica”-la greci ca deslega- cuvantul nomas vine de la nemein, care inseamna a distribui, in speata pasune...legea insemna intr-u fel:”ia-ti locul tau si umbla”. „Umbla-te, deci, fara sa-ti pese ca ai putea cadea din dimensiunea noptii in „inima aceea cu dinții în măduva spinării”.

N-am ce sa fac, dar te mai citez o data: „Vederea lor în parc îmi păru astăzi cum nu se poate mai dragă /ochii lor aveau buzele roșii și întredeschise ca un sărut pătimaș
și trupul mai departe să treacă mi-am lăsat”, pentru ca–m-ai facut sa vizualizez adierea din poarta sarutului lui Hristea, „CUVANT IMPREUNA DESPRE ROSTIREA ROMANEASCA”.Trebuie sa recunosc , tot acest comentariu este dupa o idee de Constantin Noica-filozofiul POET, nascator de Rafail. Daca ar fi fost sa vorbesc, doar despre Florin Bratu, as fi zis, taman pe dos: Poetul-filozof, despre care nu mai stiu ce sa cred:)
Si... ca sa par la fel de informata ca tine-desi Dumnezeu imi este martor, nu sunt, nici pe departe-am sa-ti spun ca am citit, astazi, printre randuri, o critica, din Steaua, anului 1981, in care Petru Poanta, vorbea despre Dinescu, facand o afirmatie care ti se potriveste manusa:” „Mai nu stii ce sa crezi : deriziune a evidentului, simplu calambur, parodie, sarcasm..” sau pur si simplu hemografie, zic si eu cu gandul la Tu frate bun cu Cuvantul.

Ce pofta de viata mea avea
ceea ce nu era
Ce pofta de nu era, avea
Ceea ce nu era, nu era.

Umbra lumini-mi parea,-
Iar muntele in zbor ca zbura
A, nu-mi mai era A.
Era, nu-mi mai era...

(respirari-Nichita Stanescu)

Sa-ti fie poezia la fel de inalta ca „A” de la Omega....

„ce timpuri ce timpuri ce timp”