carmen mihaela visalon

Gabriela, Horea
Imi cer scuze ca trebuie sa mai aman raspunsul, dar timpul
nu ma iubeste deloc.
Raspund la intrebarea despre Ninagal.
Ea -\"zeul babilonian al intelepciunii si cunoasterii creatorul primilor oameni, organizatotul si binefactorul omenirii, patronul abisului acvatic asi al izvoarelor.\"
Ninagal este cel care din adacuri aduce bazaltul, considerat tatal lui Marduk, este o putere-mester divin- in slujba lui Ea.
Revin,

Daniela, Daniela, Daniela
Ar trebui sa tac si sa aprind o lumina pentru un sufletul sensibil, care PRESIMTE dincolo de cuvant, cat de mult s-a apropiat vremea CUVANTULUI. Dar…am sa-ti raspund citand-o, usor modificat pe Gabriela Pierre: \"de multe ori poate ca e greu sa recunoastem ca versurile sunt amprentele lor ale celorlalti poeti prin noi\" In cazul de fata mie nu-mi este greu de loc sa recunosc ca poezia acesta este o replica la versurile tale si ale Elei.

http://www.agonia.net/index.php/poetry/146375/index.html
http://www.agonia.net/index.php/personals/146761/index.html

cat despre:

...dinspre apus vin ape tulburi
un copil strică jocul de cuburi
și-n locul acela rămase pustiu

de vresurile ma duc cu gandul la indianul care spunea: \"acum ca fac cunoscute aceste profetii, daca as fi roman de origine probabil ca as fi acuzat de partinire nationala, iar daca as fi de ginta Latina, as putea sa judec subiectiv, dar eu sunt indian, ma numesc Sundar Singh si va spun voua ca se apropie timpul noului Ierisalim”*

*Din lipsa de timp am modificat citatul, dar marturii ale misticilor, din toate timpurile, privind misiunea Romaniei de a reda viata spirituala a Terrei se pot gasi cu usurinata si-n publicate si pe net. Acum, imi vin in minte scrierile sfintei Virginia, chiar daca fenomenul Pucioasa a fost contestat de purtatorii de cuvant ai Bisericii Ortodoxe Romane si cartile profesorului ortodox Contstantin Dogaru, din care ti-as recomanda sa citesti Duhul Sfant in Romania, dar nu numai...

p.s:Commul Gabrielei la care am facut referire il gasesti in subsolul paginii:
http://www.agonia.net/index.php/personals/147006/index.html
Onorata de revedere.

P.S. (off topic): Vezi ca ai intarziat la lansarea in larg a flotei condusa de Sandra:)))

“Simbol al opozitiei, al conflictului al rasfrangerii,acest numar reprezinta echilibru realizat sau amenintari latente”, spune dictionarul de simboluri.
Doua, insa, reprezinta cu mult mai mult, rezolvarea conflictului prin armoniile nascute de luna. Multiplicarea puterii indemnului puterii de ramane. alaturi de noi.
Imi permit sa o citez pe Daniela: “Claudiu, Claudiu, POET teribil, de care parte vei arunca tu luna ? Cu siguranță că pe partea bună, astfel încît echilibrul universului să nu se strice totuși. Nu fugi și nu te-ascunde că de tine nu ai cum. Și-apoi cine ar avea de suferit? Noi toți care te iubim așa cum ești, talentat și teribil.”
Daca nu e marti, nu e belgia, e agonia de duminica, paloma cu ram de maslin.
Ma faceam de ras cu finalul acela, noroc ca a trecut pe strada mea omul cu luna in brate.
Astept poezia si inca o data multumiri.
Scuze doamnelor ca am raspuns mai intai domnului, dar...

sunt un om de toata isprava
fac ce mi se spune sa fac
pentru ca sunt ordonat
locuiesc printre artefactele sucidava
privesc aceste pasari phonix
privesc aceste maini de olar
putin semet, putin bizar
carneol, negru, de Pakistan, un onix c\'est toutjours un onix
de crystal cuvintele lumii
rotesc perechile albastre de ochi
din 1 fac 3
corabii

Nu stiu daca modul meu de a privi cresterea pasarilor in exponatele de la luvru, nu-I un pic cam intarziat…
Evident, ceea ce am scris nu este o poezie, si nici un comentariu, este un semn ca nu m-am speriat la vederea omului cu visele crescute in carne.

Marinela,
Fara pretentii dar cu bune intentii fac si eu un popas pe zborul tau.Din adancul noptii soarelui, ma-npresoara lumina. Cand ne-o fi mai rau sa ne iasa soarele de primavara in cale, cu fluturii lui cu tot.

“Viata e cruda si moartea e esecul nostru inevitabil.\"
Sincera sa fiu, nici mie nu mi-a placut tonul comentariul tau, chiar daca o parte din poeziile pe care le scrii dovedesc ca esti si sensibil si talentat. Poate, in cazul in speta, ai dreptate, poate am eu dreptate atunci cand consider poezia acesta o reusita. Suna cam personal. Ce-i drept, nu ti-as fi raspuns atat de repede daca, nu as fi considerat commul un atac la distinsa aut(oare):))). Inainte sa dam cu pietre, sa ne amintim impreuna totul despre familia iguanelor, cu care John Huston a obtinut un glob de aur in 1964, despre care Solomon pomeneste in pildele sale 23-31/32: \"Nu te uita la vin cind curge ros si face margaritare in pahar; el aluneca usor,32dar pe urma ca un sarpe musca si inteapa ca un basilisc\", animale care care, datorita greutatii lor reduse atunci cand \"intra in apa, ating o acceleratie foarte mare, ce le permite sa parcurga, in alergare, distante considerabile\", inainte de a se scufunda. Pentru ca nu ai pomenit nimic de lavanda pe roua, presupun ca ai reusit sa intelegi despre ce este vorba.Cel ce pleaca in adancuri este subiectul misterelor egiptene. Il vei intalni si tu, undeva, candva, cand vei aprofunda, prin lecturi serioase: “Itinerarul Sufletului in Tinuturile Tainice”. In final, nu este vorba de o inversiune, ci de o afirmatie sugerata de semnatarii textelor din PATERIC: cel care plange in lumea acesta a iluziei, cel care are curajul sa se lupte pana la capat cu ingerul cazut-\"care nu are ultimul cuvant\"-se va bucura de imparatia lui Dumnezeu. Banuiala ca acolo se mai si rade, imi apartine.S-ar putea sa fie o ispita. Daca ma gandesc mai bine, ingerii zambesc nu se hohotesc. Voi modifica finalul. Multumiri pentru atentionare. Astept poezia despre copilul care desira un zmeu de nisip. M-ar bucura sa fie cu dedicatie.
Si daca tot ti-am deslusit aproape \"thot\", hai sa-ti vorbesc si despre titlu: \"Pentru ca taina nelegiurii se si lucreaza pina cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte\" –Epistola a 2-a catrer Tesaloniceni, 2-7
P.S.1: Daca ai fi zis, despre poezia mea, doar URAT, ma faceam foc si para. Foarte urat, mi-a stins mania.Claudiu, ce te faci daca ai dat cu piatra pentru ca nu ai fost in stare sa intelegi???
P.S 2: Ce ma face eu daca ai tu dreptate si textul este foarte urat???
(Raspuns la PS 2- voi face altul mai trainic si mai frumos:))).
Toate gandurile bune,

\"vine cineva te prinde de mână prelungește
până la tine ore și totul începe să pâlpâie iar\"
Prinderea de mana ca prelungire de ore, intru dublarea mizei zborului spre adancul tainei din athanor...Am recitat poemul am intrat in el pe nerasuflate...Daca nu te superi, am o rugaminte, poate, spun poate reusesti sa gasesti o metafora pentru ultimul vers.

Pentru ca-i iubesc la fel de mult, am gresit, nu George Dumitrescu ci: George Bacovia, Geo Dumitrescu

Ela,
Originala sau nu, mie mi-a placut poezia ta, chiar daca si Nichita, George Dumitrescu,etc.,etc.,inclusiv Ela Luca au scris poezii si mai bune. Nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre atacul care te-a atins, fara sa o meriti. Am sa-mi permit, cu riscul de a te supara pentru ca ma abat de la comentariul pe text, sa-mi spun umila parere aici: “nu din cauza Elei a scazut nivelul siteului, ci din cauza ca, cei care au un cuvant greu de spus isi apara pozitia de leaderi prin omisiune. Poate va face cineva o statistica a textelor bune, pe care nu le-a promovat nimeni si a stelutelor care au recompensat imaginea autorului si/sau prietenia lui in detrimentul prestigiului cenaclului, adica al nostru, cei care credem ca Agonia este un foc viu din care, se vor desprinde, mai devreme sau mai tarziu, nume ce vor reusi sa ramana in cronicile de istorie a literaturii romane, altfel decat a ramas Andreea Esca in cartea de istorie. Pe de alta parte, critica este mai valoroasa ca lauda, asa ca…ma plec in fata ei, cu conditia ca cei ce taie in carne vie, sa inceapa cu inceputul si sa judece cu aceiasi oca anytime. Pana ce apele se vor decanta, raman cu tristetea mea de sambata, multumindu-ti pentru darurile de perle negre ale noptilor tale albe. Ela, Ela, Ela, chiar daca nu am sa fac din tine un idol, iti declar public: te citesc pentru ca imi aduci in casa poezia-cu femeile si pescarusii ei,dar mai ales si mai ales lumina ochilor violeti.Dear dear,dear,daca ma gandesc bine, trebuie sa-ti mai fac o marturisire: esti la fel de putin originala ca luna, care tot pe cer rasare si tot cu patru patrare ne reaminteste ca mai devreme s-au mai tarziu, valurile se vor rupe si vom ramane fata in fata cu chipul nevazut. De ce?, ori de cate ori, tu scrii despre el, eu citesc printre randuri povestea de iubire dintre sine si EL??? De ce???

“și nu atingi niciodată pământul când calci
iei pe degete frunze pentru a doua zi le așterni pe inimă
să nu-ți obosească mersul spre mine încă o dată”
P.S. Mai am eu o dragoste- Rumi, daca ar publica ar vedea el!

\"cel ce raspunde cu o consoana
nu vede albastru
acoperit cu funingine
de-o petala de mar\"
Nu stiu prin ce intamplare am ajuns la pagina acesta dar stiu ca, mi-au placut solzii albastii ai poeziei mai mult decat pot sa exprime modestele mele cuvinte. Voi reveni sa spre a afla daca ti-au fost revelate ecourile:
\"din spatele unui portret
cu sete
cu muzică\"

el s-a invelit cu mantia tacerii si a zburat...sa-i fie popas loc de rai cu verdeata...

de-a lungul iguanelor pasul lasa urme de lavanda pe roua
tacut cel ce pleca in mare rasarea din adancuri
linie de phosphor
la capatul noptii un copil inalta un zmeu de nisip
nu!, el nu are ultimul cuvant
“Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului”*

*Gen.2:7
___________
www.clairity.org:8080/blojsom/blog/
place/catholic/2005/05/03/Mysterium_Iniquitatis.html

si daca tot ne vom aminti de mesajul de pace al celui ce-a fost papa ioan paul al II-lea, las in cosul de bambus al zilei, o farama din cuvantul sau de iubire:
:“Nu există pace fără dreptate, nu există dreptate fără iertare\", este un fel de decalog despre reconciliere. Scopul mesajului, declară papa, este de a trezi speranțele \"că răul, acel mysterium iniquitatis, nu are ultimul cuvânt în viața omului\". \"Pacea adevărată, în realitate, este rod al dreptății\", a declarat el. \"Iertarea nu se opune sub nici o formă dreptății, deoarece nu constă în neglijarea drepturilor legitime de reparare a răului făcut\". Dimpotrivă, iertarea caută \"mai curând deplinătatea dreptății, conducând la acea liniște a ordinii care este mai mult decât încetarea fragilă și temporară a ostilităților, vindecând în profunzime rănile din inimile oamenilor. Dreptatea și iertarea sunt amândouă esențiale pentru o astfel de vindecare”

Multumesc Ela, pentru arta cu care inobilezi clipa, alinadu-mi sufletul ka, sufletul ba…

Tania,
Eu nu stiu ce sa zic, asa ca il citez pe Werner Lutz:
\"taci il aud pe Rumi
poetul persan spunind
taci
iubirea se explica singura\"
stiu insa, ce vreau sa te rog:contina sa ne (in)canti cu tablourile tale de epoca.
Pana la o noua intalnire, te rog, sa-mi dai voie sa-ti mobilez pagina cu 2 tablouri furate din tara cuvantului cu parfum de luna:

http://www.agonia.net/index.php/poetry/145995/index.html
http://www.agonia.net/index.php/poetry/146151/index.html
Multumiri,

Gasesc, 2 motive sa revin mai pe seara, cand voi putea sa meditez in liniste la intoarcerea intru aflarea luminii:
se spune din ce în ce mai mult că spiritul își alege
locul timpul părintele pieirea aici
spre a-și rupe firul și al înnoda în altă parte de lumină
dar si la pretul, pe care, vai, trebuie sa-l platim:
îmi plâng condorii pe umeri și astăzi
pacea din mine se face parfum de cală spre-altar
și nu mai vreau nume și nu mai vreau drum
doar cântecul inimii mi-ascunde chipul printre ai mei
cei duși mai devreme cu o viață niciodată a mea
Ela, multumesc pentru darul tau...

Felicitari laureatilor si multumiri pentru promtitudinea cu care i-ai dat in vileag.

părăsește-mă și atât

“nu e nevoie de ușă poți pleca prin brațul stâng
cel care te-a cuprins la intersecția anotimpurilor mute”-cel care pleca pe bratul stang nu a venit niciodata, cel care n-a venit niciodata nu poate pleca din tainita unde “nu a putut ajunge vreodată întreg”, din melodia palmelor porneste scara samanului, singurul din tribul acesta, care mai culege ierburi de leac, injumatatind durerea mocnita, jumatate iluzie, jumatate va urma… toamna povestile se ascund in arama…primavara soseste pe bartul stang.

Iau cu mine minunea asta de poezie, las o picatura din fantana cu zbor, a lui Vinea:

Duhul e-n minti – si pe pamant umbra,
Ochii nostri trag stele in gari.
Miresmele au culcat zgomotele,
cu adieri ce pipaie campia –
matasea marii pasilor se daruie–
Vantuie vremea prin ramuri greu incarcate,
vestile, simte-le, coapte, cad pretutindeni in noapte.
................................................................................
ca in fata unui cantec mare
pasarea setii fug de flacara
rastignindu-si ivirea maiastra
amagitor de sfant pe catapeasma.
(Poetul Ion Vinea a scris in 1920 un poem Pasarea Maiastra, care evoca tocmai aceste versiuni ale sculpturii lui Brancusi in care zborul este numai ghicit, pulsand in formele sale ca si cum ar tanji sa iasa si sa se desprinda de pamant)

Maria, am prins pe-\"Un surd și depărtat ecou de strună”-cuvinte, de la care, pot sa incep sa sa-mi imaginez chipul de lumina al lui Noe...
Balsam:
„ziua se dă în leagăn prevestind candoarea- argument(E) ale absurdului într-un paradis demult pierdut”...e timpul retragerii zorilor intre tipete...dincolo de bezna: „fruntea doamnei cunună de ploaie”
Arheologia cutarilor verticale:
„își deschide porțile căutătorilor de vise pe perete”
Pamantul:
„ne așezăm la marginea apei deslușind chipuri printre crengile moarte”,
fructe vinete ale unu arbore geanealogic tarat, eu, eu, eu, Marele EU...
Cerul:
„clopotul cel mijlociu memorează notele acute cântate de degete feceorelnice”
Vantul:
„Negru sfasie vesminte”
Noi:
Hai sa reinvatatm linistea asculatrii...
\"tu nu trebuie decât să visezi că ziua de mâine e azi\".

\"oglindă oglinjoară, cine e cea mai vie din țară?\"
alba ca zapada imprastie metafore de lumina
\"în colonia de pinguini ninge cu fulgi\"
ce bine ma simt in antartica
cand ciocnim oua rosii:)
si corabiile au parfum de liliac...
Mo,
Am spus si eu ceva pitic, ca sa nu zi:\"de 7 ori mi-a mers la suflet cuvantul tau\":)

La multi ani,\"starnitoarei de cai salbatici spre spre estul lumii\", sa-i fie luna,luna, si noaptea vis, aninat in taina de cuvintele asternute, in cavalcada ce porneste din suflet, iar, si iar spre lumina...
Frumos mai urezi tu, Ela, felicitari, iar domnisoarei cu pricina, sa i se implinesca toate cele de folos sufletului si sa ramana tanara si frumoasa inca 1000 de ani.

\"o femeie nu are noapte doar un scrin de-abanos în care își lasă
uneori voalul de mireasă buchetul iubirii pantofii de satin
parfumurile fine brățările de argint
ultimul plic scris cu litere aplecate mici accesorii fără de care
nu și-ar mai întâlni chipul în ochii bărbatului\"
Ela, Ela, Ela,
Femeile tale sunt decupate din povesti cu umbre violet, au aroma de printesa selenara...imi amintesc de Adela lui Veroiu, de Piesa Neterminata Pentru Pianina Mecanica, a lui Mihalkov, dar mai ales de fata fara zestre, un minunat film semnat Eldar Reazanov...

\"dimineața este oglinda venețiană în care descoperă
lumea celui adormit în visul ei
neașteptat\"

Tine de secretul condeiului tau performanta de a surprinde si decupa magicul si de a plasa femeia intr-o secenografie spatiala ce cuprinde, deopotriva, apropierea si departarea, relativizand trecutul si prezentul.
Iar mi-ai daruit o bijuterie. Multumesc!!!