carmen mihaela visalon

\"îmi ies linii din piele îți intră linii în piele. avem mâinile lipite, carnea lipită.
doar oasele se plimbă în jurul nostru de la unul la celălalt\"
Ti-am descoperit poezia astazi, 13 Decembrie, cu ochii pasari, decupati dintr-o fotografie, in care te vad impreuna cu NICHITA. Osul cuvantului trece de la unul la altul pe drumul oaselor de pamant albastru fosforescent. Evident, m-a durut doamne si isus atat de tare incat am inceptu, ca la 17 ani, sa-mi pun mii si mii de intrebari despre tine, despre mine, despre linia orizontala a vietii si firul albastru al iubirii.
orfan legăn un copil lumea mă crede naivă (nu
dorm cu pernă nu scriu înclinat nu strâng luna între coapsa ferestrei. apoi vii tu
cu norii tăi care cresc din pământ precum tălpile înainte de treceri)
câtă iubire pe lumea asta doamne.
și câtă moarte
Pe scurt, mi-ai insemnat ziua cu toate cele 7 semne. Multumesc.

Tare mult mi-a placat reportajul tau despre casa .... Cat despre orbii ce doresc sa-i trateze pe orbi, ce altceva tot sa faca, decat sa zambesca. Uneori un zambet indulceste suferinta...alteori...
Iar dacă-ar fi să-nebunesc
Să merg la casa de nebuni
Aș prefera să nu vorbesc
Cu doctorii aceia buni

Care zîmbesc

copacii mătura copacii
doar scame de cer

Mo-Ni,
Iar ma răsfeți desfașurând pe peretele zilei un KAKEMÓNO de mătase. Ce n-aș da, sa pot vedea si eu lumea cu un ochi de prințesă și unul de samurai:)Dar nu e cum vrea omul, ci cum vrea Domnul, si bunul Dumnezeu a vrut ca penelul lui Basho să ajungă în spațiul deal vale, și tu să desenezi pe o panză de paianjen instantanee de lumina.
Multumesc,

Imi cer scuze pentru tonul, un pic prea personal al comentariului. Am crezut ca sunt pe pagina lui Gelu Diaconu.

Tocmai, mi-am promis, acum 3 secunde, ca nu am sa mai comentez niciodata, cand iata, intru pe pagina ta si ce vad:\"Întunericul se uită la mine prin geam./Poate să fie cel cu șapte capete, balaurul,/poate să fie oricine.\" Si macelaria de trandafiri. Si o poveste de iubire, destul de induiosatore ca sa-mi amintesc de anonimul venetian dar si de un fapt divers... Se pare ca te prinde rolul de constructor de nave, colectionar de plante de leac si...intunericul.

maț de nor, maț de nor,

cum te strecori printre aripi

jumătate adormire, jumătate poveste

până într-un sfârsit fluturele întinzându-și piciorul

ia pâmantul în stăpâire


din pipeta argintarului

picură-n iesle

mielul

Credeai ca scapi?:) Magii sunt pe urmele tale. Stii? Daca as fi tu, as boteza-o iesle si ultimul vers ar fi: steaua.
\"aripă, aripă fecioară, cum te strecori printre mațele norilor!\", este cel mai curat vers al tau...o invitatie: \"veniti, e vremea exorcizarii.\"

Cu drag,C.

Dincolo de granita, doar gardul, gardul ne va trece in spate aprinzand lumina cu cele mai potrivite cuvinte.

= Intalnirea Prietenilor NU-NU

Papuasul din Senegal manaca o paine tricolora
eu nu sunt eu cine sunt eu
eu sunt padurea
uitata la cÂrmă de ultimul matelot adormit:-
\"atenie, iceberg!\", imi spui cu creierul de copil 80X65cm, Moderna Museet, Stockholm
eu nu sunt eu cine sunt eu
NUNU, Hector o saruta pe Andromeda, unamienouasutesaptesprezece,
Rene Magritte isi oculteaza amantii
eu nu sunt eu cine sunt eu
eu sunt Rafael,
eu sunt Dostoievski,
\"Bine, dar unde este Tazra?\"
\"vaporii inaripati seduc pasarea inchisa cu cheia\"

Isis,Alice si Carmen spun: Adrian, ai dreptate! In muzeul iluziei este loc si pentru exponate NUNU. Nici dadaismul cu \"desfintarea sertarelor din creier si din societate\", nici suprarealismul cu \"credinta in realitatea superioara a unor forme de asociere pana atunci dispretuite\" nu au reusit sa merga dincolo de perdeaua de vis a visului. Miscarea NUNU-initiata de Tibik and Rameau-, va gasi calea. Repunand in scena avangardistele misterii isiene, vom smulge valurile zeitei, cucerind Nirvana, oricum si oriunde s-ar numi si afla. Multumesc:)

Precotizatie inspirata de:
Max Ernst,130 x193cm, Museum Ludwig, Koln


carmen mihaela visalon [12.Dec.05 00:58]

= contra...

Manifest stupid, revolutie stupida.Incercati sa gasiti un sens unui nonsens abominabil. Nu cred ca e revolutia pe care am asteptat-o. E ca si cum as intreba cum te cheama si mi-ai raspunde ca porti 38 la pantofi... Atat de stupide sunt miscarile DADA NUNU BLA-BLA... in general moderniste...Ma intreb cum sunt oamenii care promoveaza astfel de ineptii care iminent si ineluctabil dau nastere la alte ineptii........
Eu merg pe mijloc (rasturna-s-ar strada!)
O revolutie in care cade tunu
Ca par rebeli...simpatizanti lui DADA
Sa ma intreb oare de ce-si spun NUNU?

O revolutie fara de pic de minte
Cand DADA inspira doar...gheata
Amestecand stupid niste cuvine
Vin unii sa inspire numai...greata.

Ialin

Fanache Emil [10.Dec.05 11:06]

= Vezi pagina lui Adrian

Tibik,
Adrian a modificat punctul 8, tu ce faci?

Emil,
Nu stiu ceilalti cum sunt dar eu da rad la soare si promovez Dada, NU_NU, NU_DA. De vina sunt acrobatii lui pere Tanguy, nisipul, desertul, tzara.

carmen mihaela visalon [12.Dec.05 01:16]

O miscare care isi propune evadarea din ziua de azi si atingerea tintei finale anulate la cerere, mi se pare mult mai generoasa ca nivel de aspiratii decat o miscare care isi propunea atingerea Nurvanei.

Papuasul din Senegal manaca o paine tricolora
eu nu sunt eu cine sunt eu
eu sunt padurea
uitata la cÂrmă de ultimul matelot adormit:-
\"atenie, iceberg!\", imi spui cu creierul de copil 80X65cm, Moderna Museet, Stockholm
eu nu sunt eu cine sunt eu
NUNU, Hector o saruta pe Andromeda, unamienouasutesaptesprezece,
Rene Magritte isi oculteaza amantii
eu nu sunt eu cine sunt eu
eu sunt Rafael,
eu sunt Dostoievski,
\"Bine, dar unde este Tazra?\"
\"vaporii inaripati seduc pasarea inchisa cu cheia\"

Isis,Alice si Carmen spun: Adrian, ai dreptate! In muzeul iluziei este loc si pentru exponate NUNU. Nici dadaismul cu \"desfintarea sertarelor din creier si din societate\", nici suprarealismul cu \"credinta in realitatea superioara a unor forme de asociere pana atunci dispretuite\" nu au reusit sa merga dincolo de perdeaua de vis a visului. Miscarea NUNU-initiata de Tibik and Rameau-, va gasi calea. Repunand in scena avangardistele misterii isiene, vom smulge valurile zeitei, cucerind Nirvana, oricum si oriunde s-ar numi si afla. Multumesc:)

Precotizatie inspirata de:
Max Ernst,130 x193cm, Museum Ludwig, Koln

Gabriela,

Este a treia tentaiva de a posta acest comentariu. Am vrut sa pun o foarte frumosa imagine a paharului cu vin. Pentru ca nu am reusit voi spune doar atat: Nu despre oglinzi ci despre vitralii vrut sa-ti raspund, in numele descoperirilor Alicei.

\"Le Graal est polymorphe, chacun porte en soi son Graal
tel qu\'il l\'imagine et le cultive./Jean-Charles Payen, 1981\"

Lorsque Eve s\'éveilla au jardin d\'Eden, elle vit Adam étendu près d\'elle, encore endormi.
La plaie de la poitrine du premier homme saignait encore : Dieu en avait tiré la côte dont était issue sa compagne.

Eve confectionna une coupe avec une poignée de glaise du jardin d\'Eden, la même que Dieu avait utilisée pour façonner Adam.
Eve recueillit le sang d\'Adam dans cette coupe. La glaise but le sang et la blessure se ferma.

sursa: www.bretagnenet.com/strobinet/barzaz/graal2.htm

Tania.
Ce nesperata bucurie sa te intalnesc pe pagina mea. Ce bucurie a bucuriilor ar fi fost sa te intalnesc si-n universul tanian. Astept in gradina sa-mi deschizi poarta castelului...Pana atunci deretic putin in abis.

Je connais le désespoir dans ses grandes lignes. Le désespoir n\'a pas d\'ailes, il ne se tient pas nécessairement à une table desservie sur une terrasse, le soir, au bord de la mer. C\'est le désespoir et ce n\'est pas le retour d\'une quantité de petits faits comme des graines qui quittent à la nuit tombante un sillon pour un autre. Ce n\'est pas la mousse sur une pierre ou le verre à boire. C\'est un bateau criblé de neige, si vous voulez, comme les oiseaux qui tombent et leur sang n\'a pas la moindre épaisseur. Je connais le désespoir dans ses grandes lignes. Une forme très petite, délimitée par un bijou de cheveux. C\'est le désespoir. Un collier de perles pour lequel on ne saurait trouver de fermoir et dont l\'existence ne tient pas même à un fil, voilà le désespoir. Le reste, nous n\'en parlons pas. Nous n\'avons pas fini de deséspérer, si nous commençons. Moi je désespère de l\'abat-jour vers quatre heures, je désespère de l\'éventail vers minuit, je désespère de la cigarette des condamnés.
d\'André Breton


Si daca tot m-am lasat de fumat : ) si m-am apucat de naufragiat in luxuriantele insule NUNU, iata ce am gasit pe un tarm, pe care m-a intampinat parfumul Amelie.

labirintul lui Max Ernest

Acum, te las, sa probezi vesmintele suprarealiste. Daca treci prin Paris, la 17 februarie 1922: ma gasesti impreuna cu Brancusi la \"Closerie des Lilas \"... protestam contra dragului de Andre Breton in apararea lui Tristan Tzara.:)
Semneaza alaturi de Arp, Zadkine, Kisling, Theo van Doesburg, Satie, Radiguet, Carmen DadasiNuNu, mai mult Jung decat Freud.:)

Laura, nu este un comentariu, pentru ca sunt prea multe nuantele pe care ar fi trebuit sa le infasor ca sa desfasor sensurile poemului tau. Este o vibratie si o marturisire: mi-ai amintit de ceva ce uitasem de mult: \"spatiul de dincolo de tine/mine\", ca intr-o apa ca intr-un schit, de sensul curgerii si nevoia de muscate si mediatie,dar mai ales si mai ales, de mesteceni cu padurea lor infinit de alba absorbind roata destinelor...

Nu am memorie, dar...imi amintesc un text despre alegerea unei mirese. Un rabi spunea ca cea mai buna mireasa este cea care a studiat textele sacre, pentru ca o sa-i invete pe copii tai Torah. Primesc multumirile dar astept urmarea. Daca gasesc cartea pun citatul in comm la episodul 2. Deal?

\"doar luminile ce se aprindeau în oraș
sau undeva mai adânc
ca niște păsări cu ciocurile ascuțite ori tristețea ta\",
imi aminteste de una dintre primele poezii pe care ti le-am citit si care m-au abonat pe pagina Ta.
Am un mare regret. La lansarea antologiei, am ajuns prea tarziu, si nu am avut privilegiul de a-ti cere un autograf, asa ca, ar trebui sa te dai peste cat si sa te gandesti serios la publicarea unui volum de versuri as soon as possible.

iertare pentru rastalmacirea povestii...

în de fiecare data acelasi Paris
merg pe o chansoneta îngustă
Non, rien de rien...
iau amintirile de braț la-ntîmplare
ascult poveștile lor cu sfîrșit între cuvinte
și las mă las
femeie de roșu nesfîrșit
strivită de spaime, în luna orbilor
bună dimineața, domnule aveți urme de argint
e timpul să citiți primele ploi la pagina nouă
curînd ne vor ajunge zăpezile vom patina
pe simfonia culorilor pînă în zori
am uitat la intersecție copilul fără povești
alerg

non, rien de rien...

Pentru ziua aceasta in care mi-ai amintit de uitarea de mine în coltul din mijlocul zebrei, iti multumesc.

Iertare pentru rastalmacit poveststii, dar... m-am trezit o clipa la Poarta ...