Isis, fotografiatul interzis

Daca ai incerca sa nu mai combini limba romana cu alte limbi ar fi perfect versurile imi plac poezia are un ecou dar se inchide in acele versuri .

remarc versul urmator
\"Nu te poți scălda în aceeași beznă de 2 ori.\"

Lucian,
In concluzie, s-ar putea sa ai dreptate si combinatia sa fie nefericita. O sa ma gandesc ce pot face, sa renunt la Blow-up fara sa pierd trimiterea, la Antonioni, si la versurile in spaniola fara sa anulez legatura cu: http://www.agonia.ro/index.php/prose/82665.
Poezia este un experiment care porneste de la o reteta NuNu, semnata Adrian Grauenfels:
Se ia un poem cunoscut
două ouă de struț
alegi cuvintele care îți plac
se desenează un pinguin sub un felinar
se trag la tombolă verbe fără consoane
se scrie un vers vesel cu ce ai găsit în dicționar și cu adverbe de pri-sos
se aruncă pinguinul perplex în sobă
se trimite o floare unei femei
care se va îndrăgosti neînțelegând poetic nimic
iată, așa ai creat un poem splendid
pe care să-l citești nepoților
de rezervă, când nu-s cuminți.\"
Multumesc pentru vizita si pentru sfat. Noaptea este un sfetnic bun.
P.S.: chiar daca o sa-modific, la AUM nu pot renunta:)

Senzația că îți scapă ceva.
Dincolo de ochi, de aparatul de fotografiat, de privire sau de văzul în sine.. something is allways missing here.. dar pornești de la premisa că admiți asta, din ipoteza. Mă gândesc că trebuie să o văd îndată pe Verushka.. e oarecum grăbită, cum știi.. apoi din nou nu voi avea nevoie de camera de filmat..
Thomas: I thought you were supposed to be in Paris.
Verushka: [taking a toke of her marijuana cigarette] I *am* in Paris!

\"Dorm, apoi mă întorc să vâslesc.\"

.. acopăr obiectivul.
las percepția să mă ungă pe dinăuntru, să alunece, să circule fluidă.. blowup-blowup \"și cea mai frumoasă femeie se voalează..\"

.. iar în final voi vedea iar bătrânul acela mergând întotdeauna pe cealaltă parte a străzii, `couse \"Antonioni\'s camera never flinches\".

You make my day, Carmen.. și da, vă rog,

\"Liniște.
Nu aprinde lumina.
Developez.\"

*Seara ca o seară,
Cana cu vin ca o cană cu vin,
Ecoul ca o oglindă:-
“Alice nu mai locuiește aici. Alice nu mai locuiește aici. Aliceee....\" *

Este totul aici mirifică atingere a unei lumi nebănuite ce zace într-un pahar cu vin... dacă am servi cu toții acel pahar la o margine de vis prin cântec de sfere atinse de cuvânt... așa este ai dreptate trebuie căutată Alice... restul este mai mult decât simplu fără a mai deschide vreo carte? oare? ce zici... este chiar atât de simplu dacă o aflăm pe Alice zăcânda din noi, sau ce a mai rămas din ea, eu zic că da.

mă întorc sunt mai multe de spus
cu drag
Pierre

NUNU invita la pluralism : \"traim intr-o epoca in care sciziunea dintre minte, materie si suflet a devenit absoluta, incit presimtim rasturnarea lor..\"(*) Disocierea acestor calitati s-a facut in secole , iata cum admiram in muzeul lui Carmen carnatia lui Mattise , spiritul lui Picasso , inima conform lui Rouault , reincarnarea dupa Borges, folclorul umbrelor chinezesti.. cum zice Dante :
\"Arta este forma pe care o ia adevarul perceput in totalitatea lui\" Eu zic ca Isis , Alice si Carmen ne invita la fotografie si pura reverie intelectuala ..
(*) citat din Marshal McLuhan

Tania.
Ce nesperata bucurie sa te intalnesc pe pagina mea. Ce bucurie a bucuriilor ar fi fost sa te intalnesc si-n universul tanian. Astept in gradina sa-mi deschizi poarta castelului...Pana atunci deretic putin in abis.

Je connais le désespoir dans ses grandes lignes. Le désespoir n\'a pas d\'ailes, il ne se tient pas nécessairement à une table desservie sur une terrasse, le soir, au bord de la mer. C\'est le désespoir et ce n\'est pas le retour d\'une quantité de petits faits comme des graines qui quittent à la nuit tombante un sillon pour un autre. Ce n\'est pas la mousse sur une pierre ou le verre à boire. C\'est un bateau criblé de neige, si vous voulez, comme les oiseaux qui tombent et leur sang n\'a pas la moindre épaisseur. Je connais le désespoir dans ses grandes lignes. Une forme très petite, délimitée par un bijou de cheveux. C\'est le désespoir. Un collier de perles pour lequel on ne saurait trouver de fermoir et dont l\'existence ne tient pas même à un fil, voilà le désespoir. Le reste, nous n\'en parlons pas. Nous n\'avons pas fini de deséspérer, si nous commençons. Moi je désespère de l\'abat-jour vers quatre heures, je désespère de l\'éventail vers minuit, je désespère de la cigarette des condamnés.
d\'André Breton


Si daca tot m-am lasat de fumat : ) si m-am apucat de naufragiat in luxuriantele insule NUNU, iata ce am gasit pe un tarm, pe care m-a intampinat parfumul Amelie.

labirintul lui Max Ernest

Acum, te las, sa probezi vesmintele suprarealiste. Daca treci prin Paris, la 17 februarie 1922: ma gasesti impreuna cu Brancusi la \"Closerie des Lilas \"... protestam contra dragului de Andre Breton in apararea lui Tristan Tzara.:)
Semneaza alaturi de Arp, Zadkine, Kisling, Theo van Doesburg, Satie, Radiguet, Carmen DadasiNuNu, mai mult Jung decat Freud.:)

Gabriela,

Este a treia tentaiva de a posta acest comentariu. Am vrut sa pun o foarte frumosa imagine a paharului cu vin. Pentru ca nu am reusit voi spune doar atat: Nu despre oglinzi ci despre vitralii vrut sa-ti raspund, in numele descoperirilor Alicei.

\"Le Graal est polymorphe, chacun porte en soi son Graal
tel qu\'il l\'imagine et le cultive./Jean-Charles Payen, 1981\"

Lorsque Eve s\'éveilla au jardin d\'Eden, elle vit Adam étendu près d\'elle, encore endormi.
La plaie de la poitrine du premier homme saignait encore : Dieu en avait tiré la côte dont était issue sa compagne.

Eve confectionna une coupe avec une poignée de glaise du jardin d\'Eden, la même que Dieu avait utilisée pour façonner Adam.
Eve recueillit le sang d\'Adam dans cette coupe. La glaise but le sang et la blessure se ferma.

sursa: www.bretagnenet.com/strobinet/barzaz/graal2.htm

Papuasul din Senegal manaca o paine tricolora
eu nu sunt eu cine sunt eu
eu sunt padurea
uitata la cÂrmă de ultimul matelot adormit:-
\"atenie, iceberg!\", imi spui cu creierul de copil 80X65cm, Moderna Museet, Stockholm
eu nu sunt eu cine sunt eu
NUNU, Hector o saruta pe Andromeda, unamienouasutesaptesprezece,
Rene Magritte isi oculteaza amantii
eu nu sunt eu cine sunt eu
eu sunt Rafael,
eu sunt Dostoievski,
\"Bine, dar unde este Tazra?\"
\"vaporii inaripati seduc pasarea inchisa cu cheia\"

Isis,Alice si Carmen spun: Adrian, ai dreptate! In muzeul iluziei este loc si pentru exponate NUNU. Nici dadaismul cu \"desfintarea sertarelor din creier si din societate\", nici suprarealismul cu \"credinta in realitatea superioara a unor forme de asociere pana atunci dispretuite\" nu au reusit sa merga dincolo de perdeaua de vis a visului. Miscarea NUNU-initiata de Tibik and Rameau-, va gasi calea. Repunand in scena avangardistele misterii isiene, vom smulge valurile zeitei, cucerind Nirvana, oricum si oriunde s-ar numi si afla. Multumesc:)

Precotizatie inspirata de:
Max Ernst,130 x193cm, Museum Ludwig, Koln