carmen mihaela visalon

Nici nu stiu ce mi-a placut ma mult, imaginea poetului tinand in dintii din palme cuvintele smulse mortii,
desigur
aseară mi-ai zis că eu sărut poezia când de fapt ar trebui să o iau la pumni
să intru pe ușă cu mâinile înroșite de sângele poeziei mele
să-i trântesc rânjind victorioasă plămânii pe masă
ca un vânat
fierbinte încă
aerul fierbinte dintre masele, sau curajul de a face dragoste in devalmasie, dupa ce l-ai smuls pe narcis din adancul lacului.
să fim atât de goi încât să facem dragoste
mai întâi cu noi înșine apoi unul cu altul apoi cu toți neiubiții părăsiții sinucigașii lumii
La multi ani!

El ne respira pe toti. In, out, boom! No woman, no cry:)

Am uitat sa-ti spun. Poezia ta mi-a placut. Multumesc.

vara, cînd ninge,
din găoacele de nil spiralate,
apar alți melci-
cu antene adânci de papirus-
ca să-nvârtă pe degete,
vedele de grădină-
a fost odata ca niciodata-
printre tocuri și boauri și pene,
grindina,
ca un înger cu șperaclul în mană
deschid o ferestra
treptat, treptat,
se prefac în hîrtii
luna, munții, frunzele,
și alte locuri prin care melcii
au poposit
într-o viață anterioară
clipelor risipite

mărturie pentru toate acestea, aduc vouă,
cea mai frumoasă salată
cuaromădevisgutenberg.

mă întorc în mine aprind lumina
dau dezlegare la fluturi
îmi amintesc în două cuvinte
cuibărirea

În ultima vreme mi-am facut un obicei. Nu mai citesc texte
înstelate, cu atât mai puțin recomandate, decât dacă am chef de lecturi facile sau de mondenitați-agonia, și vreau să aflu, cine cu cine mai este prieten, cine pe cine mai promoveză.
Dar, iată! Am încălcat o regulăautoimpusa și am cîștigat bucuria citirii unei poezii care m-a convins că anul 2005, nu a fost un an rău, dimpotrivă. Cineva a mai îndrăznit să deschidă colivia cu nuferi, intr-un nou exercitiu de iubire. Multumesc.
mă întorc în mine aprind lumina
dau dezlegare la fluturi
îmi amintesc în două cuvinte
cuibărirea

La multi ani!

De undeva se aude orchestra de jazz. Viorile tac. Răsună trompeta.Amélie deschide fereasta. Léon incepe sa danseze step pe tavan...
Léon: like Fred, acum nu mai am degete de scris cuvinte...iti amintesti măștile mele în formă de fluturi?
Amélie: da, fluturii cu petale de puf din cozile mele, cu aripile petrecute pe după urechi, zburandu-ti in roiuri pe fata, cand zibelina aluneca pe podea...
Léon: (zambind, incep sa valseze din nou): inotand innodat ochiul meu stang, privirea ta dreapta, lama, rasnita de lemn de santal, de la capatul frigului din Tibet...Oglinda, eterna oglinda:Tu-Eu.
Se lasa noaptea. Nu se mai vede nimic.
O Voce: înspre inimă apare o rana.
O alta voce (poate doctorul casei): pacient hermafrodit in afara de orice pericol, rana are culoarea roz-ciel...
Undeva la capatul lumii un serpas canta la pian.

Nu as spune nici criminal, nici bestial,pentru ca mie
mi-a placut partea mai nebelicoasa a poeziei.Daca Livia ma va intreba de ce, o sa-i raspund ca in Dumas: \"dupa 20 de ani se schimba perspectiva\"...Barbosii, revolutionari raman la moda. Partea cu cele 3 amante, este un pic mai dureroasa, but, oricat ar fi spiritul de tare natura isi cere drepturile ei. Un fost coleg de-al meu de facultate spune ca intre starea de andropauza si nr. de amante este o legatura direct proportionala, un sexolog celebru il contrazice. Cine mai stie ce este adevarat si ce nu in ziua de azi? Oricum poema este reusita. Felicitari.

: dupa ce el a inviat din morti, cei 12 ucenici si cele 7 femei, l-au urmat si au mers in Galilea pe munte.

la locul recoltei
prin cele 1000 de degete ale bratului ciung
hritus, barbatul isi mangaie coasta
modeland copii mateloti
(copii aproape perfecte)

se facea somn greu, si la capatul tunelului, o ancora
cu dinti neuronali invartind pete de vin
in bobul adanc de mustar.

El le-a zis:aflati ca toti oamenii nascuti pe pamant, de la zidirea lumii pana acum, sunt praf.

ei au zis: sa facem skandenberg! si El le-a escoperit adevarul:

fiul omului s-a potrivit cu Sofia, soata sa, si a revelat o mare lumina androgina- pe numele sau barbatesc: \"Nascator al tuturor lucrurilor\", pe numele sau femeiesc \"increderea in altii*\"

---------
*cf Marele Duh nevazut, evangheliile gnostice, ed. Herald, Bucuresti, 2000, traducerea thot anton,pg 194)

în oceanul cuvintelor
gălăgie

o insectă babiloniană, verde cât mine,
se crede turn:-
\"Hai să facem rocada!\"
îi explic în oglindă:-
frunza are urechea doldora de cercei,
privește-mi inelul de logodnă-
mare cât o zi de post-
diamantul funerar.

la pian, cineva repetă o gamă în cheia sol.
do,..., mi,... DO.

zăpadă transpiră RE din nervuri.
decupez cuminte după dictare
cocori.

(din ciclul: Fetița..., al 2-lea chibrit)

Mo,
Acum, hai să te cert. Frunza AIA nu-i frunză, este braduțul cu chip de înger. Evident, există și frunze-d\'ale carnavalului. Ele au urechia atât de prețioasă că se culcă pe ea. Să pui o felie de nuci la congelator. Pentru zile albe.

Virtuala si nevirtuala. Puteam sa jur ca am tastat real A, but...
Iertare.

Interesant articolul. Felicitari. Eu nu cred ca exista poezie virtula si poezie nevirtula. Exista POEZIE care se va alege de boabele de neghina la judecata CUVANTULUI.

Lucia,
De 15 ori 3=45, de 6 ori 7=42, 1 si cu 2 egal trei, deci 48, mai ramane un 2, de la apartament.
Cred ca sunt un pitic prea mic pentru BMW. am sunat la telefon dar nu raspuns nimeni...si totusi orice cuvant are un sens. Oare unde o sa gasesc un urias?

je n’ai plus peur de la peur/de peur
Trebuie sa existe o logica a exorcizării, o petala în formă de cruce care să explice de ce ai ales sa publici textul pe pagina de literatura româna? Chiar daca tu nu vei incerca să-l traduci, chiar dacă eu nu am la îndemana o imprimantă și un dicționar, și l-am citit, dintr-o suflare, promit să revin in anul 1952, cand a inceput totul(?) Sau poate, cu mult inainte, la izvoarele timpului maya în căutarea vocalei din bobul de grâu.

iertare, ctrlp, este de vina, nu eu.

Tania, auzi marsul nuferilor de zapada?

Draga Tania,
Cu talenul tau, cu darul meu de a compila ne putem apuca de scris piese de teatru.:) Sarbatori fericite!

Ploi, Răscruci

Amelie:după clipa amestecată de trufia și de sminteala petuniilor, se-arată semicercul celor șapte culori,

Léon: nu mă-ntreba ce vine după cea de-a șaptea culoare…
Călimara de birou-porțelan decorat cu flori pictate, glazurate, montat în bronz, marcat în pastă Limoges, mic defect la circumferință-: oh, voi, cuvintele mele, fiintele mele, vă las să-va legați unul de altul…

Unul cate unul degetele au pornit apasarea pe clape

alb-gri-gri-iubirea in cercul de alabastru
poate apropia un mal verde de nisip de mal-verde-de-nisip
ca și când…
ca și cum

Amelie: îmi lipesc fruntea de oglindă
Léon: un singur ochi. un mare-singur ochi întors spre mine
Amelie: auzi, iar canta luna la pian la 4 maini.

Luna: oh, voi, notele mele, rătăcitoarele fiintele mele.

Léon: Amelie, am visat un ou legat de un catarg, între cele patru vânturi…cineva deschide o ferestra, camera este inundata de raze…

Leon: simt… mintea coborată în inimă (valsand):
un pas înainte încă un pas înainte, peste pasul de dinainte
eu aleg.. eu aleg.. Amelie... trandafiri, catarg, corabie, oglinzi și dupa un nor de petunii...vad ... cuvântul care poate preschimba lumea in nufar

Amelie (valsand cu el): Pe corabia aceasta,
la balul acesta, in seara acesta ninge. Auzi dansul fulgilor de zapada?

Fin: (sfarsit desuet)

carmen visalon [28.Dec.05 17:34]

=le miroir avec papillons

acum nu mai am degete de scris cuvinte
măștile mele în formă de fluturi
cu aripile petrecute pe după urechi
înnodate în cozi la spate
mi-au alunecat pe podea
și-am rămas doar cu ochiul acela singur mare
ne-ars foarte verde cel lipit de oglinda răsfrântă înăuntru
înspre inimă

și da.. undeva în pădure spre marginea lacului lânga scara de trestie a lunii
încep să mărșăluiască nuferii de zăpadă, Carmen..

(et.. il va évidemment
rentrer dans le jeu d\'Amélie..)

Tania Cozianu [28.Dec.05 18:59]
M-am gandit si mi-am dat seama ca acest comm trebuie sa stea pe pagina frumoasei Amélie...

Un, doi, trei,
Un, doi, trei,
Aud încet iluzia întunericului.
E galbenă, sau poate albastră,
asemenea legilor căzătoare domol
Un, doi, trei
Un, doi, trei,
In pas de lut, primul vals,
Acum, în adîncul mării-umplut
cu sirene,
răsfiră-n blocuri de gheata
Ultimul vals,

Răsăre vid
Luna.

Pe pagina mea am typo-ratat raspunsul.
Il postez aici unde-i e locul. Multumesc,

evisceral,
zbura intredeschis
inteleapta Sofia.

Placut.Mult.

Stii care este asemanatoarea-diferenta dintre mine si pescar? El nu are un brat dar are pofta. Eu nu am ochi dar mi-as dori sa-ti recitesc poezia.

Pana la o noua lectura, iau finalul, poate este molipsitor.

Nu a jurat pe nimeni niciodata
Nu injura clientii
Calatorii
Trecatorii
Alunecatorii
Sburatorii

statea acolo intinsa si asteapta
lipita cu spinarea de podea
nici macar nu visa

Draga, draga, draga mea Maria Balan.Cand tu vorbesti eu trebuie sa tac, iar tu, TU trebuie sa te reapuci de scris! Ai o tema pentru acasa:\"the world is an illusion\" and \"The self is the enemy of the self and the self is also the friend of the self\". Astept! Cu sigurata tema se potriveste si pentru un experiment si pentru o poezie predominant anima. Tu alegi!

Mihaela Balan,
De ce sa nu recunosc, esti un personaj inteligent si talenatat, care-mi da ceva de furca si cu poezia, si cu commurile, si cu fotografia postata. Nu inteleg daca ceea ce scrii este (uneori) indreptat impotriva Fecioarei Maria si a pruncului Iisus, sau daca, pur si simplu, te folosesti de echivoc ca sa promovezi un mesaj care sa ne trezeasca la realitate si sa ne reamintesca ca mizam prea mult pe profan. Pana voi descoperi, iti multumesc pentru prezenta ta aici. Ce mult m-ar bucura sa descopar ca, indiferent de convingerile tale religioase, ai reusit sa cobori mintea in inima, sa depasesti pragul iluziei si sa activezi in zona fara frontiere a Iubirii.

Tania,
Oglinda cu fluturi, fluturii cu penaj de oglinda, ochiul paunului inchizand dansul pentru a aprinde candela vederii arzatoare a orbului... sunt cateva ganduri stinghere care rasuna pe clapele dezacordate ale raspunsului meu. Poate maine, intalnind-o pe Amelie, voi putea sa-ti multumesc cu un cuvant potrivit. Pana atunci, noapte buna.

răsfiră-n blocuri de gheață
ultimul vals,
răsăre vid.

si replică, nu replicală

Nick, pentru că nu am știut ce să+ți răspund, am încercat o replică la Vid Molcom. Nu este ea prea reușită, dar nu toate măștile sunt la fel de talentate.

Un, doi, trei,
Un, doi, trei,
Aud încet iluzia întunericului.
E galbenă, sau poate albastră
asemenea legilor căzătoare domol
Un, doi, trei
Un, doi, trei,
In pas de lut, primul vals,
Acum, în adîncul mării-umplut
cu sirene,
răsfiră-n blocuri de gheata
Primul vals, ultimul vals,
Răsăre vid.
replicală

Multumesc pentru prezența la Balul Maya. Sărbători fericite!