Chelnerita Sofia

Sofia nu era copil din flori.
Si nici din spuma berilor la halba.
Priviti-o cum pluteste printre nori
De fum carpati purtand o pana alba!

Pe mese cu miresme de mustar
Rostogoleste zaruri in pahare.
Pe bratul ciung ii scrie inimioare,
Strapunse de sageata, un pescar.

El o revendica, dar e prea mare
Femeia ce in plasa i s-a prins.
Degeaba o priveste-acum in soare…
E umbra doar si-o margine de vis.

Hai sa te tin de mana care doare
Si iti promit sa nu mai trag de ea
Gandeste el privind-o cum dispare

Sofia nu ofta dupa bacsis.
Ea ii facea pescarului un dar:
Un ultim brat si-o pana cu tais


Sofia este chelnarita. Pluteste printre mesele de pe terasa, cu zambetul pe buze. Ea nu poate fi ciupita de fund. Intr-o zi, am incercat.... Am intrat in mana acelui barbat nehotarat. Am profitat de momentul in care citea desenul petelor de mustar de pe fata de masa: un san, isi imagina ca ar putea fi, si o pana. Am vrut sa o ciupesc de fund, prin mana lui. Nu am putut. Mi-am atins buricele degetelor unul de altul. Erau fierbinti. Din ce o fi facuta fata asta? Am rugat-o prin gura lui sa se aseze la masa, fata in fata, si sa-i ofere mana.


Skandenberg cu duhul printre pahare si pete de mustar.


Cum o duci cu zborul, suflete?
Tot pe margine? Tot pe margine?
- Vrei sa stii?
Acolo am lasat-o!
Intinsa, cu pantecul deschis catre cer…

gaura neagra
in osanza rotitoarei

Nu a jurat pe nimeni niciodata
Nu injura clientii
Calatorii
Trecatorii
Alunecatorii
Sburatorii

statea acolo intinsa si asteapta
lipita cu spinarea de podea
nici macar nu visa

evisceral,
zbura intredeschis









2004-10-05