Ca o arcă

ți-ai încordat \"mușchii poetici\" (by poetrică) și ți-a ieșit destul de cool. mie mi-a plăcut, totuși finalul nu e chiar așa de musculos :P

e o noapte a singuratatii
o noapte inalta
nu vine nicio girafa in flacari niciun trepied cu patru picioare niciun prieten

niciun suflet

poema asta este un strigat mut in desert

dar nu ai pe nimeni care sa te auda
poate o sa fie gata corabia sau avionul numai dus de la casablanca la new york via lisabona

cine sa mai stie

E un text in care o vad pe Mihaela cum respira asteptand, sperand.
Profund impresionata.
Sarbatori in lumina.

nu te mai ascunde dupa simboale formule matematice complexe biblie citate sforaitoare

lasa-te libera

ca intr-o zi frumoasa de vara pe malul marii
deschide-ti camasa si lasa vantul sa te infasoare
sau arunca-ti hainele baticul
ramai goala
si lasa cuvantul liber
nemachiat
nevopsit
negandit

asa o sa se nasca poezia

In primul rand, sarbatori fericite.
In al doilea rand, ma surprinde ca v-a placut, acest draft, pe care l-am postat asa, de dragul lui Noe si poate al lui Marin Sorescu, a carei piesa m-a inspirat, stiti voi si noaptea si ziua ne intalnim cu fartatul si nefartaul si nu stim ce sa mai facem, sa mergem la bal sau sa slefuim la corabia cu care fiecare din noi va porni spre sine cand vor incepe sa creasca valurile potopului.

domnule consul
liberatea este o stare de spirit
diferita de goliciune
asa cum o girafa in flacari
e diferita
de un elefant in calduri
ea subtire si frumos colorata
el gri, gri, gri
la fel de trista
eu nu mai sunt de mult fetita cu chibrituri de la malul marii
asteptand sa soseasca in port o goeleta
sunt capitanul de vas
cu ochiul stang pierdut undeva in departari
de aceea si cand sunt treaza visez
la arca cu care voi reusi sa trec dincolo
de potop
dincolo de casablana
si de newyork
cat despre lisabona, hmm, desigur,
daca vrei sa pelerinam impreuna la Fatima
why not?

sa peregrinam de ce nu?

dar nu la fatima
de fatima o sa avem timp pe lumea cealalta
hai sa peregrinam atolii din pacific
montevideo
mexico city
panama city

si de ce nu casablanca
sau chiar lisboa dar sa lasam moastele si aparitiile pentru cine are nevoie de asa ceva

la casablanca daca stii sa canti la pian
am putea merge
cat despre lisboa
nevoile noastre sunt diferite
tu alegi clipa
eu am sperantele mele
legate muntele ararat
asa ca in viata aceasta
si-n lumea aceasta
tu vei pleca cu un vas de croaziera
eu voi ramane la mal
dulgherita la portita corabiei

PS: daca te razgandesti call me:)))))

stiu sa cant la pian
chiar binisor serghei rahmaninov chiar mi-a preluat o tema draga mie asa a iesit concertul numarul 1 pentru pian dar asta este o poveste veche ca si mumiile aparitiile si slujba de duminica

eu vorbesc de prezent
si prezentul este
desigur

tahiti

asa-i?

oricum poema ta este frumoasa ai reusit sa surprinzi bine singuratatea poate ca nu asta ai vrut dar asta a iesit

ai avut curaj sa te dezbraci goala in bataia vantului
si uite ce cuvinte frumoase au iesit

Corbaia nu-i gata si nici n-o sa fie,
tre sa dezbracam de pe noi
toate obiceiurile astea omenesti
cum ar fi carne,piele,oase
toate farafasticurile care ne ingreuneaza pupa
sa deshidem pinzele
si iata-ne corabie
sau nu?

dezbracati nu putem lucra
invelisul de carne ne-a fost dat
ca sa invatam arta liberului arbitru
pai daca eu plec cu mateescu la lisboa
ce putem face
ne putem inchina la sanctuarul Nascatoarei de Dumnezeu
sau ne putem da in barci
la Luna Park
pana ametim de placere
more or less:)

Tahiti spui, bine mergem si acolo
dar pot sa-ti spun un sectet
pe care l-am aflat de la Gaugain
nicio tahina
oricat de tanara si de proaspata ar fi
si nici un drog
nu poate sa ne scape de singuratate
nici macar iubirea
pentru ca ce e val ca valul trece
ceea ce nu insemna ca trebuie sa renuntam
la Mihai,
la Tahiti,
la nebunia de a scrie si de a picta
pentru ca prin ele
mai devreme sau mai tarziu
ne vom costrui
arca