Iubesc America, de Ethan Allen Hawley II & Carmen Mihaela Visalon I

Intr-un oras din nordul frantei
un port mareee-mareeeeeeeeeee
barcile erau legate ca niste batrine domnisoare de ceaiul de la 7 seara
in vreme ce ancore fara corabii
schelete de foste drumuri avortate
sau neconcepute
pindeau c-un ochi amorf
tineretea curvelor
in cautare de marinari
batrini ca anocrele
purtind in ei povesti uitate
de viata
sau poate si de moarte
povesti fara internet
si teroristi sinucigasi
povesti cu printi si sirene
fiindca undeva in suflet
stiau ele fetele astea ce stiu si vechile ancore
ca ,mai devreme sau mai tirziu
toate ajung o Bubulina...

Zorba, teach me to dance
da, fetele alea stiau
ca este o vreme a suspinelor
intru uitare
si este o vreme in care
privesti cu ochii spre Cel ce vine
nu cu margele de sticla
ci cu un suflet atat de mare
incat chiar daca incap in el toate feciorele intelepte
si toti feciorii
totusi nu simti ca esti tradat sau tradata
stii italianul ala marullo
uns cu toate alifiile
s-a inselat la fel ca si noi
atunci cand a crezut in om
caci ce altceva era ethan decat un trist
vanzator de pravalie
capabil sa vanda si sa cumpere
asa cum el fusese vandut si cumparat.

Luana imi place imaginea domnisoarelor tale
ai putea sa scrii o poezie despre ele
7 zici
ca zilele saptamanii
in asteptare de marinari?

fotografia de la inceput m-a incintat(cu tot cu balcon).Daca-ti plac pomii infloriti si vrei sa ai poze si amintiri ce nu pot fi batute-n cuie de argint vino la Mogosoaia pe strada Muzelor(nu e gluma) nr.15 sa faci fotografii.Ai la dispozitie 2-3 zile apoi stingerea va fi data de primele flori de gutui:sfirsit de primavara.

Comentariul tau este un pic ciudat. Imi aminteste de putinele anunturi de mica publicitate pe care le-am citit vreodata: \"persoanele interesate sunt asteptate la adresa-\"...\" si era scrisa o adresa din Drumul Tabereii ca sa discutam despre Magicianul, lui Fowels.
Evident ca iti multumesc pentru anunt, dar din pacate nu-i pot da curs, asa ca ramanem la varianta a doaua-sau nu vor fi.
Cat despre fotografia caminului studentesc din Cluj, recunosc ca si mie mi-a atras atentia, altfel nu mi-as fi insusit-o. Initial muza mea arata cam asa:
<
(http://www.agonia.ro/index.php/personals/240305/index.html)
Imaginea nu este surprinsa de mine ci de Mihaela, care semneaza cu pseudonimul Mihai Chirila.
Eu am avut idea florilor roz si am cerut prelucrarea ei:

Dupa un mic conflict cu un editoras, care facea sa apara si sa dispara fotografia, am reuit sa postez varianta “ochiul stang”:
Asa cum i-am scris si Mihaelei, consider imaginea un portret care ma reprezinta: o veche cladire din care a mai ramas doar o amarata de ghetarica vopsita roz la un balcon:

o casa veche, costruita pe vremea in care
o casa era un loc in care locuiau suflete
si sufletele incercau sa afle adevarurul
cu ajutorul cartilor
mergand cuminti sau mai putin cuminti la universitate
si timpul trecea
si florile se ofileau in glastra
fara ca pe lume sa se intample nimic important
in afara de zgura
care se asternea usor peste tencuiala frumoasa
obligand noii proprietari
sa arunce la cos usile de lemn vopsite-n albastru
si sa repavoazeze fatada
cu plasticul alb al unor termopane
triste
ingrozitor de triste
fatada
spre bucuria turistilor japonezi
sositi la mogosoaia
pe strada muzelor, 24
cu aparate de fotografiat performante
pe care le vor folosi sa filmeze
castelul
cu tulburatoare lui povesti.