Să ne oprim pentru o clipă...
Să ne amintim înainte
De a fi uitat că am fost
Ieri încă doi copii ce se
Mai priveau în ochi
Cu lacrimi, scriam cuvinte
Uitate, în suflete închise
De uși zăvorâte
sunt serile frumoase în care ne rugăm
seri de septembrie în care Ganpatiji stă
în camera de alături
iar noi îi veghem somnul.
Om Gan Ganpateh Namah...e ca si cum te-ai ruga la Dumnezeu..
e ca
dincolo de continentele gândite
și adunate într-un sac de orizonturi
dincolo de ce stă și ce cade
se sparg ciocnirile amorfe în speranțe.
dincolo de unghiul drept strivit între degete
și de
deschide in fiecare dimineata usa bucatariei reci spre o cafea ce asteapta.
se catara cu forma ochilor stinsi pe pedestarul farfuriei si soarbe urmele calde de somn
ramas inca nedormit.ceva usor
ne vom strange intr-o zi sufletele
uitate de mult in fata usilor deschise..
le vom aseza pe pat si le vom plange..
lacrimile vor cadea pe ele
si cu rapiditatea caderii se vor stinge..
le vom
si cand gresesc ma urc pe forma aeriana
a intrebarilor din noapte tarzii
ma aplec cu capul spre rasaritul norilor deformati
in stransoarea fragila a indoielilor mele
si ma arunc in golul
s-a dus dragostea intr-o zi la Biserica
a vrut sa se cunune
marita-te-as odata.
a intrat pasind pe covorul rosu
pe treptele de marmura.
a plecat capul
pana la pletele picioarelor
si si-a
mult timp un om si-a cautat libertatea.a început prima data cu amintirile, dar erau prea vechi pentru a le face ceva mai vii.s-a îndreptat încet spre un trecut mai apropiat.dar degeaba. acolo era
există unele momente in care iți este foarte frig,in ciuda căldurii de afară..
alteori te simți parcă imbătat fără să fi băut vreun strop de alcool.
sau totodată te dor toate,fără să fi-nțeles
mereu când sunt singur mă pierd în imensitatea tăcerii.
e ca și cum aș pleca pe un nou drum,atât de necunoscut,pe care l-am colindat de zeci de ori.
e un drum vechi,presărat pe-a-locuri cu
