Texte în proză

deschide in fiecare dimineata usa bucatariei reci spre o cafea ce asteapta. se catara cu forma ochilor stinsi pe pedestarul farfuriei si soarbe urmele calde de somn ramas inca nedormit.ceva usor

mult timp un om si-a cautat libertatea.a început prima data cu amintirile, dar erau prea vechi pentru a le face ceva mai vii.s-a îndreptat încet spre un trecut mai apropiat.dar degeaba. acolo era

există unele momente in care iți este foarte frig,in ciuda căldurii de afară.. alteori te simți parcă imbătat fără să fi băut vreun strop de alcool. sau totodată te dor toate,fără să fi-nțeles

mereu când sunt singur mă pierd în imensitatea tăcerii. e ca și cum aș pleca pe un nou drum,atât de necunoscut,pe care l-am colindat de zeci de ori. e un drum vechi,presărat pe-a-locuri cu