Carmen Botosaru

Experiența aceasta de suflet, care \'zgâlțâie reperele existenței\', este impresionantă și cred că reușești să transmiți o parte din frumusețea și misterul ei celor ce citesc acest jurnal.
Este mult talent literar și nu numai (ci și disponibilitate pentru introspecție sau pentru a medita la ceea ce vezi sau doar bănuiești că există, pentru a trece dincolo de aparențe) în această relatare, în descrierea locurilor (mi-au plăcut Tarchenul, mânăstirea Dirapuk Gompa cu cei doar doi călugari, locurile de probă a credinței, piatra Dolma), în povestirea legendelor (zeul elefant Ganesh).
In ansamblu, o senzație de mister care plutește deopotrivă peste ceea ce este copleșitor ca mărime, maiestuos, înalt, trimițând cu gândul la infinit, dar și mic, chiar minuscul (mi-a plăcut atenția pentru detalii, atenție care merge până la ‘a băga în seamă’ firul de iarbă, insecta, florile mici. Am văzut aievea ‘norii gri și zdreliți, ca niște izmene de aurolac’ :), am înțeles ‘mustul dorintei’, am admirat ‘serenitatea’ atât de prezentă, provocarea ‘curajului de a te accepta pe tine însuți’.
Nu în ultimul rând, m-au impresionat culorile (portocaliu și violet, sienna sau purpuriu, ‘roz de culoarea somonului sau albul virgin al zăpezilor eterne, negrul impenetrabil al umbrelor’), descrierea liniștii (care nu e doar tăcere, ci mult mai mult, are semnificații mult mai adânci) și curgerea calmă, echilibrată, misterioasă a textului.

O suita de tablouri, in care materia prima este cuvantul, propune nu doar sa vezi, sa observi, ci chiar sa simti consistenta, caldura sau raceala atingerii.
Mi-au placut: colbul moale sub calcaiul gol; matasea rece, noaptea; comparatiile (ouale din cuibar, ulita ca o apa gri); mormanele de colb iscate de harnicia tarancilor.

Grija pe care cred ca trebuie sa o mai ai (poate ca deja te-ai gandit la asta) este ca in cadrul acestui ciclu este bine sa folosesti doar regionalismele specifice locului in care ti-ai fixat \'actiunea\' si interesul. Fiind un ciclu, reflecta - inteleg eu - un anumit spatiu. De exemplu, spunand \"colb\", deja m-am gandit la un sat din Moldova (parca acolo se spune colb, nu? sau ma insel?)
In ultim strofa apare \"praf\". Poate ar trebui sa apara tot fara sa fie denumit, explicit (asa cum faci in prima parte) sau, acolo unde trebuie totusi numit, sa fie tot \"colb\"?

\"Nani, nani\" aduce o notă interesantă, de ludic în acest cânt serios. Si m-a surprins un pic. Plăcut. Dimpreună cu descrierea planetei. (Partea de poezie care mi-a plăcut.)
\"Adormibili\" sună însă ciudat (ca să folosesc un eufemism).
La fel, \"moartea nemoarte\", \"tristețea netristețe\" parcă sunt puțin cam prețioase, neconvingătoare.

Descopăr cu emoție o temă foarte dragă mie.
Pe cât de dragă, pe atât de rar întâlnită în iureșul vremurilor (abundând de creații) pe care le trăim.
Si dacă în proză mai apare totuși sporadic, în poezie chiar îmi pare o... \"rara avis\". :)
Tabloul e foarte fidel înfățisat, într-un stil (simplu, care respectă autenticitatea spațiului respectiv, redă fidel atmosfera, oamenii, ici-colo pana lasă și câte-o umbră de umor) cu care îmi găsesc instantaneu afinități.
Oamenii chiar așa se strigă, la poartă; își cer unii altora cu împrumut una, alta, sau fac schimb: \"vrei o litră de rachiu? nu-mi da bani, dă-mi mai bine zece ouă, găina aia bălană mi-a căzut cloșcă, tam-nisam\"; femeile sunt încinse, mai toate, cu șorțuri negre; mălaiul strălucește ca aurul; fântâna și gălețile sunt prezențe permanente; cărarea îngustă, oalele de lut, mixandrele...
Parfumul de viață la țară...

In primul rand trebuie sa te previn ca parerea mea nu trebuie considerata una profesionista, ca sa zic asa, ci sunt doar cateva impresii de cititor, pur si simplu. [Spun asta pentru ca, din prezentarea ta, am dedus ca astepti parerea unui specialist in a evalua texte. Pana va veni aceasta parere, a specialistului, iti las opinia mea, la prima lectura.]
Deci : textul nu mi se pare lipsit de farmec, insa cred ca ar trebui rotunjite o gramada de colturi. De exemplu, ar trebui urmarita concordanta timpurilor (ex. : \"am trecut prin poarte grea […] si intrai prin gangul strajuit\") ; exprimarile prea banale trebuie inlocuite cu ceva mai plastic (\"Era o fata buna.\" sau \"Era o femeie citita.\") ; unele sintagme parca ar avea nevoie de precizari, suna putin ambiguu (\"ochii ei erau...\" (ai cui?) sau \"Chipul i se lumina cand ma zari si am simtit acelasi lucru cu al meu.\"); exista exprimari care apartin mai degraba limbii vorbite (\"prinsa, ca-ntr-o panza de paianjen, la mine in ochi\" [as sugera : \"in ochii mei\"]) ; atentie la \"pe care\", absolut necesar in limba literara (\"lucru care-l stiam\" sau \"andropauza, care nu poti s-o...\"); ritmul lancezeste uneori sau aduce detalii nu prea necesare s.a.
Tot asa, atentie la greselile de dactilografiere si, totodata, ti-as recomanda folosirea semnelor diacritice [eu iti spun asta, nefolosind diacriticele in comentariul meu, insa asta intra la categoria : nu face ce face popa, fa ce zice popa :)].
Mi-au placut multe figuri de stil, descrieri (de ex. \"Ruloul ca o pleoapa pe un ochi obosit.\" ; \"Draperiile groase, din catifea cafenie ingropau in obscuritate mobila veche incarcata de dantele...\" ; descrierea femeii moderne si multe altele).
In concluzie: per aspera, ad astra. :)
Bafta!

...umorul generat de limbaj e spumos, numele personajelor sunt pitoresti, dialogul atrage atentia cititorului si o retine pana la final.
Foarte reusit!

... rolul figurii de stil pe care o folosesti aici:
\"În acel moment, parcă țeasta mea, craniul, a suferit o imperceptibilă mișcare de rotație. Cineva, nevăzut, mi-a răsucit țeasta, așa cum ai învârti un ceas cu o cheiță. M-am înviorat.\"
Mie mi-a provocat zambete, dar m-am gandit ca poate n-ar fi trebuit, intr-un text atat de grav.

- neconcordante: de exemplu, daca ploua, pe strazi nu e praf, e noroi (\"prezentul asta bizar sub o ploaie marunta, intr-un oras care nu-i amintea de nimic, cu strazi prafuite lungi\"... sau poate e o metafora ploaia?... nu stiu, n-am inteles;)
- virgule (se schimba sensul deseori daca virgulele lipsesc);
- clisee (chestia cu luatul de la zero; \"durere groaznica in piept\"; apoi analogia cu raul-fluviul, din final etc.);

In concluzie: prezenta bunicii aduce o nota de duiosie, insa nu salveaza textul, care ar necesita o slefuire atenta, minutioasa, reformulari, ajustari etc. etc.

Admir perseverenta ta insa, desi realitatea e cel mai adesea banala, proza n-ar trebui sa fie asa, ci, dimpotriva, sa salveze un strop din banalitatea realitatii. Prin urmare, ar fi bine sa te gandesti sa dai cumva putina culoare acestor tablouri care, cel putin deocamdata, nu infatiseaza nimic interesant.
O urma palida de umor: \"pantofii bicolor\" (scuze pentru rima, e involuntara, probabil ca tot atat de involuntar este si umorul din bicolorul pantofilor).

Cred ca ai reusit sa infatisezi si sa transmiti cititorului incordarea si emotiile unei astfel de situatii. Tigara, medalioanele inchizand in ele iubirea, ultimele zbateri ale sperantei care, in final pierdute, il conduc pe soldat la moarte (ca o alegere a lui).
In context, mi s-a parut ca sunt in plus urmatoarele lucruri:
- \"si ca isi va intemeia o familie, alaturi de un altul\" - mi se pare ca suna cam cliseic si nu completeaza ideea care e clara si fara aceste precizari;
- ultima fraza: \"Moartea il atinsese, in cele din urma, si pe el !\"; mi se pare ca e in plus, textul s-ar termina foarte frumos cu imaginea soldatului incremenit, cu pumnul strangand in el medalioanele; si nu e nici un dubiu ca in cele din urma moartea l-a atins si pe el;
[Si cateva mici greseli care pot fi indreptate: \"intrezarii\" - cu un singur \"i\"; \"inchiegat\" - cu \"che\"; \"metrii\" - cu un singur \"i\"; \"il dobora\" cu \"î\" cand e la sfarsitul cuvantului;]
In ansamblu, un text bun, reuseste sa miste trairile cititorului, fara sa cada vreo clipa in patetism.

Situandu-ne noi pe pozitii total opuse, atat pe taramul gusturilor literare, cat si al logicii, inchei urandu-ti numai bine si succes!

Am descoperit un soi de umor care imi place si nu strica cu nimic tabloului trist; dimpotriva!, se adauga cu succes descrierilor foarte sugestive si foarte neconventionale (soarele - tableta de mentosan, ochișorii săi de culoarea grâului treierat la lumina lunii), pesonajelor care parca sunt luate din zona crepusculara (facute din aluaturi spirituale superioare - aidoma poetul orfic din acel orificiu), zicerilor intelepte, ca sa zic asa :)(mila de altul nu presupune întotdeauna reciprocitate).
Am mai retinut ca bautura slobozeste din neant inspiratia, l-am admirat pe Gujghil ghiersuind, m-am intrebat cum o fi extractul de prepeliță (gustos? savuros? exotic? aerian? autentic? chiar toate astea laolalta? asa sa fie?) s.a.m.d.
N-am ajuns cu lectura la final, cred ca ce ai postat aici este o carte intreaga.

... citatele pe care le-am luat din textul tau nu apar in comentariul meu.
In primul caz ma refeream la ultimul paragraf din textul \"Clocotul casatoriei\". In al doilea exempluma refeream la paragraful in care vorbesti de barbati usuratici si atractia polilor.
Sper sa poti repera in textul tau citatele de care vorbeam.
Asta in cazul in care vrei totusi sa stii ce voiam sa spun.
Daca nu te intereseaza, nu e nici o suparare.

Ti-am dat cateva exemple pe care nu a fost necesar sa le caut cu lupa si nici nu am studiat intens textul tau. Si, ti-am zis, sunt doar cateva exemple, unele remediabile usor, altele, mai greu de indreptat fara a schimba textul in detalii (conform opiniei mele, desigur).
Exemplele pe care ti le-am dat, cum spuneam, sunt din categoria celor obiective si nu mi-am schimbat deloc parerea privind rescrierea textului renuntand la clisee, false analogii etc.

***

Am mai citit un text al tau (\"Clocotul casatoriei\"); nu mai dau exemple concrete, dar ma opresc totusi la un lucru care mie mi-a fost neclar in urma lecturii.
Inchei eseul astfel:



Iar mai devreme spusesei:



Prin urmare:
-te insotesti cu cineva asemanator tie (conform vorbei batranesti)?
-sau cu cineva situat la polul opus (conform teoriei ca polii se atrag)?

Daca esti usuratic, iti alegi un statornic? In acest caz, in ce directie te dezvolti? A ta? A celuilalt?
Sau:
Daca esti usuratic, iti alegi tot pe cineva asemanator, adica tot un usuratic si te dezvolti in aceasta directie?

In concluzie, n-am inteles prea bine cum stau lucrurile, mie argumentatia mi se pare cam amestecata, afirmatiile nu sunt structurate clar si nici argumentate solid si logic.

***

Dar, mai mult ca sigur, suntem pe lungimi de unda diferite si nici nu avem gusturi asemanatoare, dimpotriva, sunt situate la poli, as zice. :)
Oricum, multumesc pentru explicatii.

Cateva argumente, pe care ti le aduc cu intentii bune, si totodata pentru a sustine prima mea impresie, nefavorabila textului, si a dovedi ca nu exista nici o legatura intre stranut si parerile mele despre textul tau.

din membri juriului - in loc de \"din membrii juriului\" (un \"i\" pentru plural, un alt \"i\" ca articol hotarat; poti face analogie cu \"oameni, oamenii\")
*
\"a (se) poticni\" nu se foloseste cu prepozitia \"pe\" (iar in acest context, parca nu se prea potriveste nici ca sens):
\"ochii Ioanei se poticnira exact pe acel anunt\"
*
Neconcordanta a timpurilor (care se intampla deseori in text):
\"Isi lua inima in dinti, a copiat adresa firmei la care sa trimita datele cerute [...] Dupa cinci minute, venise...\"
*
folomoci - regionalism? arhaism? neologism?
*
- nu prea au sens exprimarile:
\"Viata si-a desfacut pumnii si traia strafundul unei roze, lacasul unui corp frumos.\"

\"Ea putea fi sigura ca nu-i vor rosi viciile de rusine, adica n-o sa aibe o tinerete desfranata si o batranete rusinata, asa cum Mircea o avusese in ultimii ani.\" (Ce avusese Mircea in ultimii ani, la fel? Batranetea? Parca era cu cinci ani mai tanar decat Ioana? Sau ce? Dupa parerea mea, e neclar.)

\"Mircea a avut multe tentatii de a-si ademeni sau impodobi interiorul.\" (Tentatii de a-si ademeni ce? Interiorul? Asa se intelege...)


Si ar mai fi si altele.
De stilistica nu mai amintesc (mai ales ca e o chestie subiectiva, spre deosebire de cele amintite mai sus).
In concluzie, nu cred ca trebuie sa raspunzi unei pareri exprimate de un cititor facand comentarii in afara subiectului. Am crezut ca suntem intr-un atelier literar, in care vrem sa auzim impresiile celor din jurul nostru si ceea ce ar putea sa fie constructiv pentru cineva care scrie.
Nu te voi mai deranja cu opiniile mele, se pare ca vrei sa auzi doar laudele.

Imi scapa total mesajul acestui text si motivul pentru care a fost scris (foarte corect gramatical, ce-i drept).

Povestea se deruleaza intr-un fel in care nu prea imi pare ca argumenteaza mesajul. Vespasian si Seneca parca nu prea sunt la locul lor aici, iar descrierile celor doi protagonisti sunt cam fortate.
Finalul, desi pregateste o surpriza, reuseste mai mult surpriza faptului ca surpriza e nu prea surprinzatoare (sau cel putin felul in care este infatisata cititorului).
Daca vrei totusi sa exploatezi subiectul acesta, cred ca textul ar trebui rescris.

Începi în forță, prima frază e chiar șocantă [parcă ar fi desprinsă din Papini, \"Un om sfarșit\" :)], am văzut că ai păstrat-o și pentru final.
Mi-a plăcut cum descrii roata și, de-a lungul textului, am descoperit câteva exprimări foarte frumoase.

Chiar așa arată bazarul postdecembristrevoluționar pe care l-am descoperit (așezat lângă o biserică în curtea căreia se află și \"Cimitirul Eroilor\") în urbea mea natală, situată undeva în câmpia invadată de pârloagă (tot postdecembristă). Iar micii întreprinzători falimentari sunt de-alde Dungă și Liliana.
[Iar titlul, oarecum surprinzător, mă face să ințeleg ce mi-ai spus referitor la titlurile mele. :)]

Este un foarte bun exercitiu de proza, care imi aminteste de \"Zbor deasupra unui cuib de cuci\"; faptul ca altcuiva textul tau ii aminteste tot de un film (chiar daca altul), ma face sa consider proza ta foarte vizuala, cuvintele se insiruie unele dupa altele curgand ca imaginile intr-un film, eu una am vazut in fata ochilor cel putin pastilele colorate. :)
Pacat ca pagina de aici este doar un exercitiu , deoarece subiectul este generos [nebunii sunt oameni foarte logici (nebunul care se crede a fi din sticla, se comporta ca atare, fiind atent sa nu se sparga etc.) si, probabil singurii apti pentru fericire], iar propozitiile scurte si clare care alcatuiesc textul dau impresia unui ritm alert-emotionant, care ar putea deveni amprenta originala a unei proze dezvoltate.