dintr-un colț de perete
izvorăște moartea
nu știu ce fel de colț e
l-am găsit în toate casele-
ecou în sfera prin care
mă penumblu
ce mai rânjet!
am început să mă decolorez...
vorace,
sfâșii poezia
târăsc lumea plastică
rămasă undeva
unde am orbecăit
prima dată-
abisuri, goluri
sunt doar eu întoarsă pe dos
cuvintele
se scriu singure
...
panoul dintre pomi
lipit cu mașini și blocuri
pe post de cutie de chibrituri
decorul urban al după-amiezii
din căruciorul copilașului
difuzia imaginii
dansul umbrelor
fundal sonic
-fluid al
iubito, azi m-ai făcut cel mai fericit om
a fost ultimul adevăr dintre noi
contrariat de tăcere -
ochii
buzele
mâinile
- mi-ai lăsat cuvintele
din care adevăratul tu a plecat
te-ai
centrul cercului
raportat la latitudine
permite decriptarea simbolului
zărit printr-o fereastră prelinsă
vectorul de inițializare
generează multiplicarea sunetului
până la Eco
zeița pe care am
cadrul prin care priveam
cerul
îmi părea
planșa pe care pictorul
și-a vărsat talentul
în culoare
prăbușit la marginea zilei
deșirul cotidianului
îmi strânge craniul
îmi dă o orientare
pentru tabloul de azi
am furat o ramă cu vederi unghiulare
și-am închiriat pentru fundal
un apus
mâzgălit de tuburile de tempera
peste care am aruncat apă plată
din paharul în care ți-ai lăsat
culeg vorbe
le arunc în tren
-tărâm al prefacerii-
popas la cei \"unși pe suflet\".
evantaie din pene de păun
îmi adună pașii
vocea porții
întâmpinând răscrucile
...mi-am mai pus
niște
îmbrăcată în pielea ta
mă impregnez pe coli
bântuite de ecouri
-la început-
persistența murmurului
din sala oglinzilor
ce curg din mintea trubadurului.
