Poezii

din criptele albului deșir Orientul povestea genei (de)căzute ochii îngerului corul cu lupii scriind cu ceară povestea morții din clipe

dintr-un colț de perete izvorăște moartea nu știu ce fel de colț e l-am găsit în toate casele- ecou în sfera prin care mă penumblu ce mai rânjet! am început să mă decolorez... vorace,

sfâșii poezia târăsc lumea plastică rămasă undeva unde am orbecăit prima dată- abisuri, goluri sunt doar eu întoarsă pe dos cuvintele se scriu singure ...

panoul dintre pomi lipit cu mașini și blocuri pe post de cutie de chibrituri decorul urban al după-amiezii din căruciorul copilașului difuzia imaginii dansul umbrelor fundal sonic -fluid al

zile... azi- răsfrângere postfactum rigorile diaric ritmate- efluvii ale orașului ecotompat pe margini de noapte- pașii sunt reminiscențe ...

iubito, azi m-ai făcut cel mai fericit om a fost ultimul adevăr dintre noi contrariat de tăcere - ochii buzele mâinile - mi-ai lăsat cuvintele din care adevăratul tu a plecat te-ai

centrul cercului raportat la latitudine permite decriptarea simbolului zărit printr-o fereastră prelinsă vectorul de inițializare generează multiplicarea sunetului până la Eco zeița pe care am

cadrul prin care priveam cerul îmi părea planșa pe care pictorul și-a vărsat talentul în culoare prăbușit la marginea zilei deșirul cotidianului îmi strânge craniul îmi dă o orientare

pentru tabloul de azi am furat o ramă cu vederi unghiulare și-am închiriat pentru fundal un apus mâzgălit de tuburile de tempera peste care am aruncat apă plată din paharul în care ți-ai lăsat

- jurnal național - în ferestre tarabe o fotografie developată pe biroul-rom după citirea titlurilor ecranul DTK

culeg vorbe le arunc în tren -tărâm al prefacerii- popas la cei \"unși pe suflet\". evantaie din pene de păun îmi adună pașii vocea porții întâmpinând răscrucile ...mi-am mai pus niște

îmbrăcată în pielea ta mă impregnez pe coli bântuite de ecouri -la început- persistența murmurului din sala oglinzilor ce curg din mintea trubadurului.