Cantoriu Alex

Toți dorm. E șapte ... toți sunt morți de somn. Ici-colo câte-un câine, ce-are limba de un cot Toți dorm. mașinile, iarba, eu de ce nu pot? Toți cască... gura! și rasuflă a nopții

ce e întunericul? simt întunericul... îmi dă impresia că-l pot atinge știu că nu este posibil creierul meu știe că am ochi deschiși dar eu parcă refuzam să cred că întunericul era de nepătruns,

Am învățat să plâng cu zâmbetul pe buze Am învățat să râd când sufletul îmi plânge M-am săturat să-nvaț pentru aplauze Vreau doar să plâng... nu mă respinge Am spus mereu tot ce-am

Toți avem un Testament, care arde când murim... Când ne moare Speranța tușim! Când ne moare Rușinea roșim! Când ne moare Încrederea iubim! Când ne moare Curiozitatea vorbim! Partea proastă

Când m-au întrebat prima oară ce vreau să fac, le-am zis simplu\"să scriu! \" Cum ce să scriu? sunt bun la orice! dar cel mai mult am scris pomelnice pentru morți. -Nu e destul! -Cum nu este

La mormântul meu o să v-adunați Cu flori multe și regrete Cu ochii-nchiși ca de speriați Ș-un buchet de violete Dar eu nu-s acolo Nu-s unde plangeți voi Ci sorb adânc la lira lui Apolo Și

E una noua-n fiecare zi N-apuc sa se-nvecheasca Iar tu,comod cu ochii verzi Lasi ochi caprui sa te iubeasca Si-acum e una noua Cealalta s-anvechit Mereu cand te desparti afara ploaua E una

Visul era atat de intens incat nu mi-am dat seama ca insasi transpiratia imi provoca atata frig.Imi placea sa stau cu ingerasul imbracat in verde,dar acum ma vad rastignit in pat cu transpiratii reci

Să trag un fum din țigara vieții Să trec prin filtru miros de iubire Iar prin ceața neagră să-mi văd copiii Născuți din tutunul ars de-amintire Să trag un fum din țigara suferinței Să-mi ardă

De ce-am visat aseara numai alb? Cum de-am avut un vis plapand? Caci eu mereu te port in gand... Si iubesc tot ce ai tu,si sufletul tau mare Si cand ma uit atent

Nu întunericul mă sperie, ci lumina Ochilor tăi și înțelepciunea ta Puterea cu care-mi iei vina Și valul care-ntârzie vârsta... Nu mă tem de greșeală, ci de puterea Prea mare cu care sunt

Doi îngeri plâng... suspină-ncet Doi nori se sfarmă, plâng, se scurg Două stele-ncet se strâng într-un buchet Doi tineri sorb un liniștit amurg Doi îngeri cântă... dar nu de bucurie Doi tineri

Femeia... Stiu ca ma visezi,si-ti pasa Stiu ca te zvarcolesti noaptea-n pat Stiu ca te scoli cu lacrimi pe fata Si nu ma poti scoate din cap Te las...imi place ca suferi Am suferit si

Reverie... Oo,suflete sifonate Iubiti fara sa fiti iubite Uimiti zi si noapte Beti tot veninu-ncalte Ee,si ce daca muriti Si ce rost are Cand nu zambiti Persoane fara suflare E iadul