Poezie
Incinta viselor
Sur_realistic view
1 min lectură·
Mediu
Am ticluit o barcă fără pânze în timpul orelor de trezie
când am uitat să pășesc pe treptele catedralei
un om fără tot capul se uita la mine
eu eram cu Dali pe brațe, îi duceam trupul vlăguit
în păduri secate de alchimiști și coelionism
de parcă cel mai mare rapt a fost lăsat
la îndemâna turiștilor
în carnea sa un pic mai vie
am săpat cu dinamite verdele și albastrul
plimbându-mi timpul peste coliba din alabastru
și s-a trezit ca un tyranos din Marea Moartă
cu al lui trident, întrebându-mă dacă mai vreau o țigară
cu un gest ce trăda anarhia, m-am supus
cutezând să scrumez prin coif în apă..eu am inventat
căluții de mare
care mi-au pus dex-ul pe umeri
sunt al doilea Atlas
de data asta literar, nu
geografic școlar.
012.585
0
am săpat cu dinamite verdele și albastrul
plimbându-mi timpul peste coliba din alabastru\"...o lectură care mi-a făcut plăcere, o peregrinare într-o incintă a lucidității, un refuz de a da aripi viselor, o neliniște fără scăpare. Un titlu antitetic, cel puțin asta e senzația mea. Aș mai lucra un pic ca formă penultima strofă, iar finalul, deși ideea poate avea rezistență, îmi pare cam firav expus.
Plăcută lectură.