Poezie
Trista mangaiere
Pro justitia
1 min lectură·
Mediu
Pe lângă cai împletiți zac ramuri
Și sprijinite de han se nasc gemete
Iartă-ne, lumânare, că știm să ne păstrăm teferi
Dacă ai stinge aerul rostind că lemnul curge
și că sub streașină se sting nuferii,
ai înceta să te oglindești acolo unde nu e lumină
Deci nu cugeta, ci caută să îți simți aburii din plămâni,
să miroși verde și să auzi în galben,
pictează cu văzul cerul marmorean și apleacă-te, apleacă-te
dincolo de alinare..
013.042
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Camil Camil
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Camil Camil. “Trista mangaiere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camil-camil/poezie/106449/trista-mangaiereComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
foarte buna tematica poeziei, ruga aceasta, caderea in genunchi(poare), aplecarea, renuntarea la ratiune in favoarea trairii, oricum eu inteleg ceea ce vreau, si decorul oricum este potrivit
0
