Poezie
Dreptate
Pro iustitia
1 min lectură·
Mediu
De ce să nu visezi privind mâinile,
să arunci cu pietrele-diamant în discipoli de îngeri
Și să te prefaci că cerul îți este umed?
Zarea se micșorează la atingerea pleoapelor,
nările se umflă cu venin de tăcere
Iar răspunsul la întrebare piere.
Nu știi ce înseamnă cuvânt,
împletit-cu-gând
și luptând,amețind, alipindu-se
de beția întrebărilor.
Mori-drept și uneori nedrept,
pătruns de celălalt, uitat în stoguri de leșinuri,
iar mii de fire alb-negre plutinde și
urlete agățate ca felinarele în tâmple,
se-ntind în sicrie..
013097
0
ZM